Veronica Franco, între feminism şi curtezană

Într-o epocă în care femeile erau tratate ca o proprietate a bărbatului, având puţine drepturi, o curtezană, Veronica Franco, o femeie de o frumuseţe răpitoare şi o inteligenţă pe măsură a îndrăznit să devină stăpâna propriului ei destin, schimbând totodată şi viaţa cetăţii în care a strălucit – Veneţia.

Veronica Franco (1546-1591) poeta italiană şi curtezană în secolul al XVI-lea a fost asociată metresei a cărei clienţi proveneau din clasa de sus sau erau membri ai Curţii Regale.

Veneţia secolului al XVI-a, “cel mai bogat şi decadent oraş al vremii”…  Atotputernică pe mare, bogată, Veneţia apărea contemporanilor săi, la începutul Renaşterii, ca o cetate de nezdruncinat. Se spune că Veneţia nu poate fi povestită sau descrisă, ci doar trăită. Magia ei te întâmpină înainte de a apuca să-i cunoşti secretele. Chiar pare că acest oraş a fost dedicat în totalitate iubirii, pentru că indiferent de ce s-a întâmplat sau s-ar putea întâmpla, odată ajuns aici iubeşti viaţa. În mod paradoxal, când forţa politică începe să decadă, artele sunt mai înfloritoare ca niciodată.

În “The Honest Courtesan” ni se dezvăluie universul social, economic şi cultural al epocii în care a trăit Veronica Franco. Margaret Rosenthal, autoarea,  prezintă de asemenea  pasiunea pe care această uimitoare curtezană a revărsat-o în versurile sale pentru apărarea femeilor, pentru blamarea inegalităţii dintre bărbaţi şi femei, şi pentru dreptul acestora din urmă de a avea acces la cultura.

O femeie foarte bine educată, Veronica Franco publică două volume de poezie: “Terze rime” în 1575 şi  “Lettere familiari a diversi” în 1580. A publicat cărţi de versuri şi a colecţionat munca altor scriitori în antologii.

Însă, oricât de frumoasă, educate şi plină de spirit ar fi fost tânăra Veronica Franco, va trebui să accepte faptul că, în vremea ei, căsătoriile din dragoste sunt excepţii rare rezervate câtorva privilegiaţi. Iar faptul că ea face parte dintr-o familie nu prea înstărită şi cu o reputaţie pusă sub semnul întrebării complică şi mai mult situaţia. Acceptând pierderea şansei de a se mărita cu alesul inimii ei, cel pe care îl iubeşte cu pasiune, Veronica decide sa fie iubita tuturor şi decide sa devină curtezană, instruită de mama ei Paola Fracassa. În acea vremea, curtezanele erau favoritele celor mai bogaţi şi mai puternici bărbaţi din Veneţia, erau singurele femei care se bucurau de anumite privilegii: educaţie, haine frumoase, discuţiile despre problemele guvernamentale alături de bărbaţi.

Inspirat de cartea scriitoarei Margaret F. Rosenthal este şi filmul regizat de Marshall Herskovitz “Frumoasa veneţiană – o frumuseţe periculoasa”. Ori cartea, ori filmul sau răsfoind versurile Veronicăi Franco, vom remarca un simplu lucru: povestea ei este o pildă pe alocuri încă valabilă şi în societatea contemporană, dar este în mod cert o filă din istoria lumii.

Spre deosebire de G. Casanova care scria în “Povestea vieţii mele”: “Cultivarea plăcerii simţurilor a fost întotdeauna principala mea preocupare; am fost născut pentru secsul frumos şi de aceea l-am iubit mereu, făcându-mă iubit, la rândul meu, atât cât am putut… Mulţumită acestor înclinaţii, mă cred mai fericit decât alţii, pentru că sunt convins că ele mă fac să trăiesc mai intens plăcerea”, Veronica Franco spunea: “când şi noi suntem înarmate şi antrenate, îi putem convinge pe bărbaţi că avem mâini, picioare, şi o inimă ca a lor; cu toate astea putem fi delicate, unii bărbaţi care sunt delicaţi sunt şi puternici; iar alţii, grosolani şi aspri, sunt laşi. Femeile încă nu au realizat asta, căci dacă decid să o facă, vor fi capabile să lupte cu ei până la moarte; şi pentru a dovedi că spun adevărul, dintre atâtea femei eu voi fi prima care voi acţiona, stabilind un exemplu pe care ele să îl urmeze”.

În numele iubirii, printre lovituri de spada şi versuri meşteşugite, o femeie cultă îşi face loc în lumea bărbaţilor cu demnitate, inteligenţă şi cu conştiinţa imensei influenţe pe care o poate exercita în domeniul politicii. Ea este prima militantă pentru drepturile “femeilor uşoare” şi prima poetă feministă. O femeie care, în imposibilitatea de a putea fi cu bărbatul pe care îl iubeşte din cauza diferenţelor de clase sociale, găseşte o modalitate de a-i fi aproape devenind “honorate cortigiane”. Statutul de curtezană i-a permis Veronicăi să ducă o viaţă liberă, independentă şi lipsită de prejudecaţi şi, mai ales, să se dedice studiului şi carierei literare.

La jumătatea secolului al XVI-lea, în Veneţia existau mai mult de 100.000 de curtezane. Majoritatea curtezanelor de lux erau foarte versate în arta amorului şi aveau haine potrivite pentru casele regale. Curtezanele influenţau destul de mult viaţa politică a vremii şi de multe ori se spunea că deciziile politice se luau în patul curtezanelor.

Societatea Veneţiei renascentiste recunoştea două clase de curtezane: “cortigiana onesta”, sau onesta curtezană, şi “cortigiana di lume”, o curtezană din clasa de jos, apropiate prostituatelor din ziua de azi, care tindeau să-şi practice meseria lângă podul Rialto, unde îşi agăţau clienţii.

”Cortigiane oneste” erau de obicei foarte bine educate, ele erau alese pe următoarele criterii: inteligenţă, arta conversaţiei, bunul simt şi aspectul fizic. Ceea ce practicau ele semana foarte mult cu ceea ce faceau gheisele in Japonia. Erau “femei uşoare” în sensul că sexul era una din obligaţiile lor, dar spre deosebire de celelalte “femei uşoare”, sexul era doar o faţetă din serviciile unei curtezane. De exemplu, ele trebuiau sa fie elegante şi gata să se ocupe de subiecte din domeniul artei până la muzică sau politică.

Veronica Franco a fost cea mai celebră curtezană care a trăit în Veneţia şi care a avut o educaţie frumoasă, ea a avut o bună educaţie primită de la mama ei care şi ea la rândul ei a fost o “cortigiana onesta”.Veronica Franco a fost probabil singura “onestă” din secolul al XVI-a în Veneţia care se putea lăuda cu o educaţie fină şi cu considerabile împliniri pe plan artistic şi literar.

Fiica unei “cortigiana onesta”, Veronica a învăţat arta de la vârstă fragedă de la mama ei care a fost învăţată să-şi folosească abilităţile naturale pentru a obţine o căsnicie cu o buna situaţie financiară. Încă din adolescenţă Veronica s-a căsătorit cu un fizician înstărit, dar uniunea s-a încheiat destul de rău. Pentru a se întreţine, a continuat prin a servi ca curtezană bărbaţilor bogaţi. S-a adaptat foarte repede şi a avut de-a face cu oameni notabili ai vremurilor sale printre care şi Henry al 3-lea, regele Franţei. În 1565, atunci când avea aproximativ 20 de ani, Veronica Franco a fost catalogată ca fiind una din cele mai bune curtezane în “il catalogo di tutte le principale et piu honorate cortigiane di Venezia”.

Femeie de succes în cele două ramuri ale activităţii sale, Franco de asemenea a fondat o casă de caritate pentru curtezane şi copiii lor. Din înregistrările existente, ştim că până la vârsta 18 ani, Franco a fost pentru scurt timp sa căsătorita şi a născut primul ei copil, având în cele din urmă şase copii, dintre care trei au murit în copilărie.

Îşi închide inima, şi datorita frumuseţii şi inteligentei, devine cea mai buna. Devine o eroină când convinge pe Regele Franţei, cu care a avut o scurtă legătura de dragoste, să ajute Veneţia în războiul contra turcilor, dar când ciuma face ravagii, Biserica o acuză de vrăjitorie. Pentru că nu se mai făcea nici o distincţie între o femeie cinstită şi o curtezană, regalitatea a dat o lege prin care acestea nu mai aveau voie să se îmbrace luxos, adică să nu mai poarte bijuterii, haine din mătase şi alte accesorii preţioase. Curtezanele au început să poarte pelerine şi măşti, acesta fiind un semn prin care ele puteau fi recunoscute.

În 1575, în timpul epidemiei de plăgi care a răvăşit oraşul, Veronica Franco a fost nevoita să părăsească Veneţia şi a pierdut mult din avere când casa ei şi posesiile au fost jefuite. În acest timp şi-a crescut nu numai copiii ei, ci şi nepoţii care au fost lăsaţi orfani de plagă. La întoarcerea ei, în 1577, s-a apărat cu demnitate în procesul Inchiziţiei pentru vrăjitorie (o acuză obişnuită pentru curtezanele din acele vremuri), în sensul că a fermecat bărbaţii, iar apoi a profitat de ei. S-a renunţat la acuzaţii, iar datorită relaţiilor ei cu nobilimea veneţiană a reuşit să îşi arate nevinovăţia. A rămas celebru în istorie discursul Veronicăi Franco în fata Inchiziţiei, care s-a apărat cu inteligenţă şi a vorbit despre statutul curtezanelor. Pentru că multe curtezane trăiau în mizerie cu copiii lor, Veronica Franco a luptat pentru a convinge autorităţile să construiască o casă pentru “cele” sărace, lucru pe care l-a şi reuşit.

Viaţa ei de mai târziu este în mare parte obscură, deşi dovezile de supravieţuire sugerează că deşi şi-a câştigat libertatea, şi-a pierdut toată bunăstarea şi bunurile materiale. Eventual ultimul ei binefăcător a murit şi a lăsat-o fără sprijin financiar. Deşi soarta ei este incertă, se crede ca a murit în sărăcie… (M.I.)

Alte Subiecte

• Cinque Terre sau Cele Cinci Pământuri
• Descopera Florenta si capodoperele Renasterii
• 100 de euro pentru Ziua Indragostitilor petrecuta la Venetia
• S-au aprins luminile de Craciun la Vatican!!