Olympe de Gouges – blestemul patriarhatului…
Femeia are dreptul sa urce pe esafod. Ea trebuie sa aiba dreptul sa se urce la tribuna pentru a se adresa multimii
“Dincolo de orice intrigă, dincolo de partidele ale căror lupte pasionale au divizat Franţa, mi-am găsit un nou drum; bazându-mă doar pe ce vedeau proprii mei ochi, ascultând doar ce-mi spune vocea mea lăuntrică am reuşit să mă opun celor nechibzuiţi, i-am atacat pe cei netrebnici şi mi-am sacrificat întreaga avere pentru idealurile Revoluţiei.”
Dupa sute de ani in care rolul ei a fost redus exclusiv la unul biologic, femeia si-a strigat prin glasul frantuzoicei Olympe de Gouges dreptul de-a fi egala barbatului. Este curios ca aceasta femeie care sta oarecum la baza miscarii feministe timpurii in Europa, crescuse in provincie si nu prea avusese acces la cultura. Inspirata de Contractul social al lui Rousseau, ea va redacta o varianta pentru femei, intitulata Declaratia drepturilor femeii si ale cetatencei, impunand astfel o notiune complet noua, caci pana in 1791, cand a fost redactata, cetateni erau considerati numai barbatii.
Olympe de Gouges s-a născut ca Marie Gouze în anul 1748 în localitatea Montauban, din apropiere de Toulose. Ea provenea din mica burghezie şi deşi era atât deşteaptă cât şi frumoasă, inteligenţa ei nativă nu a fost cultivată mai deloc: citea şi scria cu dificultate, din cauză că provenea din sudul Franţei vorbea limba franceză destul de prost, ceea ce mai târziu a făcut-o să îşi dicteze toate operele unor secretare.
În ciuda limitărilor pe care le presupunea apartenenţa la sexul “slab”, la originile “slabe” şi la educaţia deficitară, ea fiind văduvă şi neavând nici o avere, Marie Gouze nu a vrut să se mulţumească cu cele ce îi erau date, astfel încât s-a mutat cu un bogat transportator în Parisul prerevoluţionar, unde şi-a luat numele frumos şi cu rezonanţă aristocratică de “Olympe de Gouges” şi unde a început să întreţină contacte cu cercurile cultivate, culturale şi cu saloanele literare. Întreţinută de iubitul ei, a trebuit să se confrunte cu vocile care o numeau femeie de moravuri uşoare, fapt care nu a împiedicat-o să facă totul pentru a-şi realiza visul de a deveni scriitoare.
Olympe de Gouges a încercat să îşi câştige existenţa compunând piese de teatru. Timp de ani de zile s-a luptat pentru ca piesele ei să fie jucate pe scena Teatrului conservator Comédie Francaise, aflat în subodinea directă a regelui. Deja în primele sale scrieri şi-a făcut cunoscute ideile politice. În piesa “L´Esclavage des Nègres” ea acuza sclavagismul practicat în colonii. După doar trei reprezentaţii, primarul Parisului a dispus scoaterea din program a acestei piese, în timp ce ziarele nu încetau să o ridiculizeze pe de Gouges.
Plină de amărăciune, Olympe scria: “De ce atâta ură împotriva femeilor? Şi de ce se spune, aşa cum am auzit eu oameni strigând în gura mare, că Comédie Francaise nu ar trebui să pună în scenă piese scrise de femei? Sunt femeie, prea puţin bogată … N-o să le fie niciodată permis femeilor să evite teroarea sărăciei decât prin mijloace nedemne?”
Inspirată de evenimentele revoluţionare de la 1789, de Gouges s-a apropiat din ce în ce mai mult de sfera politicii. Ea participa în mod regulat la şedinţele Adunării Naţionale. Ideile ei s-au transformat în propuneri de reforme socio-politice, tipărite pe propria cheltuială şi afişate mai peste tot. Astfel, aceste propuneri au început să facă tema discuţiilor din întreg Parisul.
Prin elaborarea “Declaraţiei drepturilor femeii şi cetăţencei”, Olympe de Gouges a fost prima persoană care dăduse proporţii considerabile formulării drepturilor omului şi cetăţeanului. Această declaraţie a fost apreciată atât în Franţa cât şi în străinătate. Lucrarea ei “Cele trei urne sau binele patriei mele” a contribuit în cele din urmă la arestarea ei. Această lucrare făcea din Olympe de Gouges o susţinătoare a girondiştilor, care la acea vreme (mai/iunie 1793) fuseseră excluşi de la treburile statului. De Gouge propusese executarea unei anchete populare cu privire la trei forme posibile de guvernare: “un guvern republican, unic şi indivizibil; un guvern federal; monarhie.” În plus, în decembrie 1792 sărise în mod public în apărarea regelui, din motive cu totul umanitare. Ea îşi dorea ca societatea să fie schimbată prin cuvinte, nu prin violenţă fără sens, prin publicarea scrierilor ei şi prin uzul necondiţionat al raţiunii. Astfel ea a fost – cu toate celelalte lucruri care o făceau atât de diferită de Rousseau – o adevărată reprezentată a Epocii Luminilor.
De Gouges a fost adusă în faţa tribunalului revoluţionar. Ambele acţiuni ale ei, lucrarea şi apărarea regelui au fost condamnate ca fiind propagandă în vederea reinstaurării monarhiei. La data de 3 noiembrie 1793, Olympe de Gouges a fost decapitată.
Olympe nu a fost însă condamnată doar pentru că era asociată cu acţiunile girondiştilor, ci şi pentru că luptase pentru drepturile femeilor. Două săptămâni după moartea sa, Chaumette a indicat-o ăntr-un discurs ca reprezentând un avertisment pentru toate femeile: “Amintiţi-vă de această neruşinată de Olympe de Gouges, … care şi-a neglijat îndatoririle casnice, care a vrut să se implice în politică şi care s-a făcut vinovată de atâtea infracţiuni. Toate aceste fiinţe imorale au fost distruse de focul răzbunător al legilor… Vreţi să o imitaţi? Nu, cred că simţiţi că doar atunci veţi fi cu adevărat interesante şi demne de respectul tuturor, cât veţi fi ceea ce a lăsat natura să fiţi.“[text publicat în Courrier Républicain, 19 noiembrie 1793]
Inspirandu-se din “Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului”, proclamata in anul 1789, scriitoarea Olympe de Gouges a formulat “Declaratia drepturilor femeii si ale cetatencei“, in care spunea ca “Femeia are dreptul sa urce pe esafod. La fel, ea trebuie sa aiba dreptul sa se urce la tribuna pentru a se adresa multimii“.
Documentul semnat de Olympe de Gouges a trezit interes atat in Franta, cat si in strainatate, mai ales ca demersurile acesteia pentru a pune femeia pe o pozitie de egalitate cu barbatul nu s-au oprit acolo. Scriitoarea a mai elaborat si un “Contract social intre barbat si femeie“, analog “Contractului Social” al lui Rousseau, ” prin care dorea sa inlocuiasca casatoria cu un contract bazat pe drepturi egale.
Olympe de Gouges avea sa fie executata insa in 1793 de regimul terorii, iar femeile aveau sa-si piarda din drepturi pe masura ce societatea burgheza se dezvolta. In acelasi an, Adunarea Generala a scos in afara legii cluburile femeilor aparute dupa Revolutie, emitand si o lege care le interzicea acestora sa se intruneasca.
Cerand drepturi electorale egale cu ale barbatilor pentru femei, “revolutionarii” a “ghilotinat-o” la propriu.
Testamentul ei, redactat cu doua saptamani inainte de-a fi executata, are anvergura unui lider :”Am prevazut totul. Stiu ca moartea mea este inevitabila.“, si si-a lasat inima mostenire patriei, onestitatea, barbatilor ( “pentru ca au nevoie“), fanaticilor, spiritul sau, religia, ateilor, sufletul, femeilor si voia buna, femeilor aflate la varsta critica.
Ca oricarui om superior timpurilor pe care le traieste si semenilor cu care este contemporan, de Gouges va fi “recuperata” istoric mult mai tarziu, recunoscandu-i-se piatra de temelie pusa la cladirea statutului social si al drepturilor pe care femeia le are astazi.
Cam in vremea revolutiei pasoptiste, si in SUA femeile au inceput sa se “trezeasca” si sa se revolte in fata “sclavagismului” la care erau condamnate de lipsa drepturilor.Acesta a fost inceputul unui drum care avea sa se sfarseasca, iata, in 2008 cel putin cu posibilitatea ca SUA sa fie conduse, pentru prima data, de o femeie.
Alte Subiecte
(3 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...
Se pare ca feminismul…are un cap…taiat, desigur.