Mercedes Sosa, intre comunism si spiritul latino-american
Haydee Mercedes Sosa, cunoscuta ca La Negra, (9 Iulie 1935 – 4 octombrie 2009) a fost o cantareata argentiniana populara atat in America Latina cat si pe plan international. Avand radacini in muzica folk argentiniana, Sosa a devenit una dintre cele mai proeminente nume ale miscarii “nueva canción” . Cantecele ei au fost compuse de brazilieni si cubanezi. A fost cunoscuta drept “vocea celor fara voce”.
Sosa a cantat in locuri precum Lincon Centre in New York, Teatrul Mogador in Paris si Capela Sixtina in Vatican. Deasemenea a avut spectacole in New York la Carneige Hall si Coloseumul din Roma in ultimii ani din viata. Cariera ei s-a intins pe decenii timp in care a fost nominalizata si a castigat cateva premii Grammy, unele nominalizari vor fi decise postmortem. A fost deasemenea ambasador pentru UNICEF. 
Sosa s-a nascut pe 9 iulie in 1935, in San Miguel de Tucuman in provincia din nord-vestul Argentiniei, Tucuman avand origini franceze si amerindiene. In 1950, la varsta de 15 ani, a castigat un premiu la un concurs organizat de un radio local si i s-a oferit un contract pe baza caruia putea sa cante doua luni. A inregistrat primul ei album, La Voz de la Zafra, in 1959. A atras atentia oamenilor cand a participat la Festivalul National de Folclor.
Sosa si sotul ei, Manuel Óscar Matus, cu care a avut un fiu, au avut un rol esential in miscarea nueva cancion (care se numea nuevo cancioner in Argentina). Primul ei disc a fost Canciones con Fundamento, o colectie de cantece folclorice argentiniene.
In 1967, Sosa a plecat in turnee in Statele Unite ale Americii si Europa avand un mare success. In ultimii ani a inregistrat si cantat foarte mult, largindu-si repertoriul in care a inclus cantece din toata America Latina.
La inceputul anilor 1970, Sosa a scos pe piata doua albume la care a colaborat cu compozitorii Ariel Ramírez si scriitorul Félix Luna: Cantata Sudamericana si Mujeres Argentinas. A inregistrat si un album tribut pentru poeta Violeta Parra in 1971, care a inclus cantecul ce avea sa devina unul din cele mai cunoscute, Gracias a la Vida. A imbunatatit popularitatea cantecelor scrise de Milton Nascimento din Brazilia si Pablo Milanés si Silvio Rodríguez din Cuba. 
Dupa ce junta militara a lui Jorge Videla a venit la putere in 1976, atmosfera din Argentina a devenit apasatoare. La un concert din La Plata in 1979, Sosa a fost arestata la fel ca si cei care erau la concert. Au fost eliberati datorita unei interventii internationale. I s-a interzis sa ramana in tara ei, drept pentru care s-a mutat la Paris, apoi la Madrid.
Sosa a revenit in Argentina in 1982, cu cateva luni inainte ca regimul militar sa cada in urma Razboiului Falkland. A tinut o serie de concerte la Opera Teatro Colón in Buenos Aires, unde si-a invitat cativa colegi mai tineri care sa imparta scena cu ea. Un album dublu cu inregistrarile acestor spectacole a devenit un best seller. Sosa a continuat sa mearga in turnee atat in Argentina cat si in strainatate. In anii 1990 sanatatea precara a impiedicat-o sa mai mearga in turnee. A revenit in 1998 in Argentina. In 1994 a cantat la Vatican din nou. In 2002 a revenit in New York la Carnegie Hall si la Coloseum in Roma.
In tinerete a fost un suporter al lui Peron, fiind o adepta a cauzelor de partea stanga pe toata perioada vietii. A fost impotriva presedintelui Carlos Menem, care a fost la putere din 1989 pana in 1999 si l-a sustinut pe Nestor Kirchner care a devenit presedinte in 2003. Sosa a fost ambasador al UNESCO pentru America Latina si Caraibe. 
Cantecul Balderrama apare in filmul Che din 2008 in care joaca Benicio del Toro. De-a lungul unei carieri care s-a intins pe patru decenii, a lucrat cu interpreti din diferite genuri si generatii, folk, opera, pop, rock, printre care si Lucio Dalla, Nana Mouskouri, Andrea Bocelli, Holly Near, Silvio Rodríguez, Pablo Milanés, Milton Nascimento, Caetano Veloso, Joan Manuel Serrat, Chico Buarque, Gal Costa, Gian Marco, Konstantin Wecker, Lourdes Pérez, Nilda Fernández, Pata Negra, David Broza, Franco Battiato, Luz Casal, Ismael Serrano, Charly Garcia, Joan Baez, Luciano Pavarotti, Shakira si Sting.
A participat deasemenea in 1999 la productia lui Ariel Ramirez, Misa Criolla. A fost poreclita “La Negra” datorita originilor sale.
A castigat Premiul Grammy pentru Cel Mai Bun Album Folk in 2000 (“Misa Criolla“), 2003 (“Acústico“) si 2006 (“Corazón Libre“) precum si multe premii internationale.
Albumul Cantora a castigat doua Premii Grammy latine in 2009. A castigat Cel Mai Bun Album Folk si a fost nominalizata pentru albumul anului. Albumul a castigat deasemenea Cel Mai Bun Album Inregistrat.
Avand probleme respiratorii, la varsta de 74 de ani, Sosa a fost internata in Buenos Aires pe 18 Septembrie 2009. A murit din cauza unei probleme pe care o avea la rinichi pe 4 octombrie 2009 la 5:15 dimineata. A ramas in urma ei fiul ei Fabian Matus, din prima casatorie. A declarat: “A trait cei 74 de ani la maximum. A facut tot ce si-a dorit, nu a avut niciun fel de limita si nu i-a fost frica de nimic.” Pe site-ul ei au fost scrise urmatoarele: “Talentul necontestat, onestitatea ei si convingerile ei au lasat o mostenire enorma pentru generatiile urmatoare.”
Trupul ei a fost aratat la cladirea Congresului National din Buenos Aires pentru ca publicul sa isi exprime omagiul iar presedintele a declarat trei zile de doliu. A fost incinerat pe 5 octombrie. 
Necrologul ei din The Daily Telegraph spunea: “a fost un interpret fara rival.” Helen Popper spunea ca “ a luptat impotriva dictatorilor din America de Sud cu vocea sa si a devenit un gigant al muzicii latino-americane.” Sosa a primit doua nominalizari la premiile Grammy latine pentru albumul ei care e nominalizat la trei premii. A castigat Cel Mai Bun Album Folk la o luna de la moartea ei.
A inregistrat 40 albume:
- La voz de la zafra (1959)
- Canciones con fundamento (1965)
- Yo no canto por cantar (1966)
- Hermano (1966)
- Para cantarle a mi gente (1967)
- Con sabor a Mercedes Sosa (1968)
- Mujeres argentinas (1969)
- Navidad con Mercedes Sosa (1970)
- El grito de la tierra (1970)
- Homenaje a Violeta Parra (1971)
- Hasta la victoria (1972)
- Cantata sudamericana (1972)
- Traigo un pueblo en mi voz (1973)
- Niño de mañana (1975)
- A que florezca mi pueblo (1975)
- En dirección del viento (1976)
- O cio da terra (1977)
- Mercedes Sosa interpreta a Atahualpa Yupanqui (1977)
- Si se calla el cantor (1977)
- Serenata para la tierra de uno (1979)
- A quién doy (1980)
- Gravado ao vivo no Brasil (1980)
- Mercedes Sosa en Argentina (1982)
- Mercedes Sosa (1983)
- Como un pájaro libre (1983)
- Recital (1983)
- ¿Será posible el sur? (1984)
- Vengo a ofrecer mi corazón (1985)
- Corazón americano (1985) (with Milton Nascimento and León Gieco)
- Mercedes Sosa ´86 (1986)
- Mercedes Sosa ´87 (1987)
- Amigos míos (1988)
- En vivo en Europa (1990)
- De mí (1991)
- 30 años (1993)
- Sino (1993)
- Gestos de amor (1994)
- Live in Argentina (1994)
- Live in Europe (1994)
- Sera Posible El Sur (1994)
- Vivir (1994)
- Oro (1995)
- Escondido en mi país (1996)
- Gracias a la Vida (1996)
- Alta fidelidad (1997) (with Charly García)
- Coleccion Mi Historia (1997)
- Al despertar (1998)
- Misa criolla (1999)
- Serie Millennium 21 (1999)
- La Negra (2000)
- Acústico (2002)
- Grandes Exitos, Vols. 1 & 2 (2002)
- 40 Obras Fundamentales (2003)
- Argentina quiere cantar (2003) (with Víctor Heredia and León Gieco)
- Voz Y Sentimiento (2003)
- Corazón libre (2005)
- Éxitos Eternos (2005)
- La Historia del Folklore (2007)
- Cantora 1 (2009)
- Cantora 2 (2009)
Filme:
- Güemes, la tierra en armas (1971)
- Argentinísima (1972)
- Esta es mi Argentina (1974)
- Mercedes Sosa, como un pájaro libre (1983)
- Será posible el sur: Mercedes Sosa (1985)
- Historias de Argentina en vivo (2001)
Dreamer
Alte Subiecte
(2 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...
Ultimele comentarii :