Iubirea se învaţă?
De când cunoşti o persoană cu un suflet ales, înţelegi că mai ai mulţi paşi de făcut până să înveţi că nu trebuie să aştepti nimic de la om şi să îl iubesti necondiţionat în toată puterea cuvântului.
Până nu demult nu ştiam că iubirea la unii se învaţă, eu credeam ferm că iubirea se trăieşte pur şi simplu din inimă şi totul vine de le sine: fiecare gând, fiecare cuvânt şi fiecare gest. Nu ştiam decât raţional că unii oameni pot fi privaţi sufleteşte de iubire, mai bine zis de a putea iubi, insa nu am avut convingerea ca noi oamenii nu putem iubi. Şi dacă tot am atins un nivel superior de înţelegere, cred că este timpul să conştientizam ce simte şi sufletul nostru în ceea ce priveşte iubirea necondiţionată şi legile ei nescrise.
În acest Univers trebuie să existe undeva un spaţiu al iubirii, cu excepţia locului unde divinitatea a pus cercurile de îngeri, serafimi, heruvimi… Şi atunci mă întreb: Oare ce se va întâmpla cu noi dacă nu vom găsi locul unde se găseşte iubirea? Se pare că prăbuşirea, pentru mulţi, a şi început deja.
Totul este în continuă transformare şi se vede cu ochiul liber că suntem cernuţi, individual sau în masă, de Dumnezeu, sub diferite forme. Oare cât timp va dura cernerea pentru că este atât de dură şi de brutală uneori încât pare cumplită şi poate chiar nedreaptă în viziuinea omenească. Dar probabil că alegerea căii către Dumnzeu ar scurta acest chin al fiecărui locuitor al planetei Terra….

Dacă am fi cinstiţi cu noi înşine… am pune mai des oglinda în faţă şi am face ora de introspecţie necesară unei curăţări mentale, pentru că cea în plan sufletesc nu o putem face singuri fără a cunoaşte crestinismul practicat. Spun asta deoarece, experienţa mea, aparent scurtă, de viaţă mi-a călăuzit paşii de fiecare dată către un răspuns la fiecare încercare sau obstacol ca fiind absolut necesare pentru parcurgerea unui drum ascendent în înţelegerea credinţei, a Dumnezeului care m-a creat şi mi-a dat forţă să lupt mai departe.
Când spun Dumnezeu, spun IUBIRE, BLÂNDEŢE, dar mai presus de toate spun DREPTATE.
Cred că Dumnezeu are nevoie de mulţi dintre noi aproape de El, plini de iubire şi cu înţelegere, mai ales că noi suntem nevoiţi să învaţam iubirea pe parcursul vieţii, nefiind familiarizaţi cu bucuria de a iubi.

Când viaţa te pune în situaţii dificile sau chiar, aparent, insurmontabile trebuie să afli răspunsul la întrebarea: Care este soluţia să scap de răul care mă învăluie sau mă copleşeşte sau ajunge chiar să mă determine să acţionez în mod eronat?
Ultim recurs… comuniunea cu Dumnezeu. De fapt tot ceea ce trebuie să fac este să dau curs invitaţiei Sale de a trăi în comuniune cu El. Aceasta invitaţie se găseşte pe paginile Sfintelor Scripturi…
A trăi cu toată fiinţa mea, din toţi porii, IUBIREA pentru Dumnezeu şi pentru oameni… înseamnă să ajungi la cel mai înalt nivel al existenţei tale, dar tot vei simţi că mai ai multe de trecut pentru a atinge IUBIREA ABSOLUTĂ.
Mircea Ivanof







.E atat de complex si totusi atat de simplu sa definesti iubirea.
E atat de delicat sa scrii despre iubire incat mi-e teama ca nu as exprima atat de bine in cuvinte ce inseamna de fapt iubirea. Cred ca nu exista cuvinte pamantesti care sa o defineasca atat de bine si de complet.Mai degraba e ca o muzica.Dar o muzica ce nu poate fi asemuita cu nici o compozitie a nici unui celebru compozitor.Decat cu unul singur.Dumnezeu.Compozitorul tuturor minunatiilor de care noi ne bucuram.Ce ne-am fi facut daca ne daruia de toate dar iubire nu?
Dar nu se putea asta pt ca El insusi e iubire pura.Si ne revarsa nonstop iubirea Lui peste noi.
De ce nu toti oamenii pot iubi asa cum ne iubeste Dumnezeu?
O intrebare la care s-a raspuns in multe feluri.Asa cum vad eu aceasta realitate,asa cum o percep eu,e pentru ca nu ne deschidem sufletele indeajuns.Nu vrem sa invatam lectia iubirii din experientele noastre de viata.Ni se arata la orice pas ca gresim, unde gresim,dar nu ne deschidem sufletele.Si asa ar trebui.Cu fiecare contact,comunicare cu alti oameni, ar trebui sa ne deschidem tot mai mult,pana cand inima noastra devine o floare.Pana cand, daca cineva ar vrea sa ne atinga sufletul, sa ni-l poata atinge.Sa-i simta vibratiile.Pentru ca atunci cand iubesti transmiti vibratii puternice ce nu tin cont de bariere de timp si spatiu.Atragi fara sa vrei iubirea spre tine atunci cand emani iubire pura,neconditionata.Dar ca sa ajungi acolo e nevoie de multa credinta.Fara de care nu se poate.Sa ceri in rugaciunile tale sa ti se dea iubire.Sa poti darui iubire.Fata de orice si oricine.Si fara nici un fel de restrictie.Iubirea nu se daruieste doar celor care te iubesc ci tuturor.Chiar daca ti-au gresit.Pana la urma chiar daca aceia se indarjesc sa te urasca,vor sfarsi prin a te iubi,rusinati fiind de purtarile lor nesocotite.Si astfel ii ajuti si pe altii sa iubesca.Nu doar pe tine.Ci pe oricine.Pentru ca Dumnezeu nu ne-a dat iubirea sa o tinem doar pentru noi, ci sa o daruim la randul nostru asa cum si El ne-a daruit-o neconditionat.Fara a ne cere ceva in schimb.Noi de ce sa cerem ceva in schimbul iubirii?
Nu e drept.Nici fair play.
Nici macar daca suferim sa nu uram, ci sa iubim.Atunci suferinta noastra nu va mai fii greu de suportat.De fapt nici nu suferi pentru ca iubesti. Poti suferi doar pentru ca aproapele tau nu poate iubi.Si ii este straina iubirea. Pentru ca stii ce pierde!
Exista iubiri si …iubiri….Intr-un fel il iubim pe barbatul de langa noi, altfel pe Dumnezeu si …altfel iubim oamenii …Important este sa iubim…neconditionat. Daca iubirea se invata sau nu, nu stiu, cred ca vine de la sine.
Grecii imparteau iubirea in 3… si se pare ca si sociologii si psihologii considera ca aceasta impartire e corecta si astazi. Pana si Biblia o considera corecta.
1. Dragostea philios – sau dragostea frateasca, intre prieteni, intre rude
2, Dragostea eros – sau erotismul ce tine de relatiile sentimentale, romantoism, afectivitatea, insa in viziunea lui Platon se pare ca erosul sta la baza creatiei (credinta si erotismul pleaca din acelasi punct) – relatia dintre artist si muza sa este de natura erotica, chiar daca nu se intampla nimic fizic intre ei, chiar si “relatia” dintre artist si opera sa e tot de natura erotica.
3. Dragostea agapaos – sau dragostea nconditionata. Tine exclusiv de apanajul Dumnezeului iudeo-crestin.
mai dragule…cu febra de azi noapte si de acum…am tot stat pe net…sa citesc….sa mai uit…ce spui tu de iubire…nu incurca…una e iubirea dintre un barbat si o femeie si alta fata de Dumnezeu…intradevar la baza sta “deschiderea” spre una sau alta…au si lucruri in comun…dar simtamintele sunt altele…deci pana la urma ce vrei sa atingi?…ambele sunt frumoase…dar nu toti le aleg pe amandoua…si da iubirea se si invata…si cea de om si cea de Dumnezeu…si mai ales exprimarea lor se invata…nu ne-am nascut atotstiutori…suntem doar oameni, simtim, gresit sau nu, cautam, bine sau nu, unde trebuie sau poate nu….Dumnezeu are metodele lui sa ne arate unde gresim cand il cautam, dar oamenii ce fac cand noi cautam dragostea lor…….