Doamnelor, poftiti la vot!!!!!

Salman Ruside spunea despre carti ca “sunt o versiune a lumii” si a avut dreptate. Dovada o constituie cartea lui Simone de Beauvoir “Al doilea sex”, carte ce a stat la baza “Miscarii feministe”, in urma careia femeile si-au castigat dreptul la vot. Desi erau impartite pe categorii: “moderate”, “radicale” sau “socialiste” toate aveau un obiectiv comun: castigarea dreptului la vot. Cele “moderate” erau de parere ca doar femeilor burgheze ar trebui sa li se acorde acest drept, pe cand  ”radicalele” erau o categorie relativ restrânsă de burgheze care se impuneau pentru o transformare radicală a societăţii. Ele au fost forţa motorie principală a luptei pentru obţinerea dreptului de vot la femei. Aceste femei susţineau din răsputeri egalitatea dintre sexe, femeile trebuind să dispună astfel de aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii. Gruparea radicalelor a fost o mişcare de mici proporţii, care nu se afiliase niciunui partid. Unele dintre aceste femei au încercat însă să lege contacte cu femeile socialiste. Anumite campanii, ca si cea pentru dobândirea dreptului de vot la femei, au fost organizate la comun cu acestea. Feministele radicale s-au impus şi pentru drepturile femeilor dezavantajate social – muncitoarele şi prostituatele.           Reprezentantele acestei categorii au înfiinţat pe timpul Primului Război Mondial “Liga Internaţională a Femeilor pentru Pace şi Libertate”, din care făceau parte femei din toate naţiunile implicate la acea oră în conflagraţia mondială.

Ziua Internaţională a Femeilor de la data de 8 martie a fost fixată de adeptele mişcării socialiste a femeilor, care a servit in primul rand pentru revendicarile acestora cu privire la dreptul la vot:
“În acord cu organizaţiile politice şi sindicale ale proletariatelor din toate ţările lumii, femeile de pretutindeni vor sărbători în fiecare an Ziua Femeii, care serveşte în primul rând agitaţiei în vederea  obţinerii dreptului de vot la femei.” (Rezoluţia celei de-a doua Conferinţe Internaţionale a Femeilor de la Copenhaga din 1910).

Deoarece revendicarile miscarii feministe nu se refereau numai la dreptul la vot, acest drept a fost castigat de femei in perioade diferite: in Anglia, mişcarea feministă a reuşit să obţină mai întâi dreptul activ şi pasiv de vot la nivelul comitatelor şi al nivelelor administrative inferioare (din 1869), in Gemania miscarea feminista s-a desfasurat sub însemnul Revoluţiei de la 1848, insa in perioada Restauratiei, femeilor le-au fost retrase unele drepturi fundamentale, precum dreptul de participare la activităţi în cadrul unor societăţi sau de redactare a ziarelor, precum şi la orice activitate politică. Astfel, mişcarea feministă a fost înnăbuşită. In Germania, dreptul de vot la femei a fost introdus în anul 1918, după pierderea războiului, de către Partidul Social-Democrat. Lupta femeilor franceze a fost una din cele mai de durată. Chiar dacă Franţa fusese prima ţară europeană care introdusese principiul dreptului universal şi egal de vot pentru bărbaţi, ea a recunoscut femeilor drepturi depline de vot de abia în anul 1944.

Desi traim in secolul 21 in Arabia Saudita si in Emirate femeile nu au dreptul la vot, iar barbatii dobandesc acest drept abia dupa implinirea varstei de 21 de ani.

Suntem femei, suntem democratice, unele din noi prin lege altele doar undeva in subconstient. Predecesoarele noastre au luptat pentru noi, dandu-ne astazi posibilitatea de a ne exprima optiunea politica, de aceea haideti sa ne bucuram de aceasta libertate castigata si sa mergem cu toate la vot, votand, votam pentru noi, pentru libertatea si independenta noastra feminina!

Darkcristalle