CUNOASTEREA DE SINE SI FERICIREA IN CUPLU
Acest articol urmareste demonstratia ideii ca intre cunoasterea de sine si fericirea generata de viata intr-un cuplu exista o stransa corelatie. Pentru inceput o sa lamurim problematica cunoasterii de sine. 
Ce inseamna de fapt sa te autocunosti si cum poti rezolva aceasta problema? Este simplu sau greu acest demers? Este oare util sa te cunosti pe tine insuti? Te ajuta in luarea deciziilor? Cat de importanta este cunoasterea de sine? Iata problematica pe care o s-o abordam.
Psihologii sustin ca a te cunoaste pe tine insuti presupune sa fii constient de propriile trasaturi ale personalitatii tale, de evolutia ta anterioara, de ceea ce ai reusit sa realizezi pana la un moment dat, de posibilitatile si oportunitatile pe care le ai pentru a-ti materializa proiectele. Acest demers nu este deosebit de dificil, in schimb este extrem de util pentru viata de zi cu zi. Cunoscandu-ti propriul potential poti sa te angajezi in activitati si relatii care-ti aduc multumire si te fac fericit.
Cunoasterea de sine se poate realiza prin analiza “obiectiva” a propriilor fapte, comportamente, trairi si prin comparare cu altii.
O buna cunoastere de sine presupune actiunea, implicarea si implicit observarea propriului comprtament. De exemplu, intrand intr-o relatie poti afla in ce masura aceasta te multumeste, corespunde visurilor pe care tu le-ai avut. Mai departe poti decide, in cunostinta de cauza, daca relatia continua sau se termina. Uneori iti dai seama de la inceput ca o anumita persoana nu se potriveste cu ceea ce-ti doresti si renunti.
Exista mai multe avantaje pe care le ai atunci cand te cunosti pe tine si pe ceilalti. O sa precizam care sunt acestea: stii ce vrei si ce poti; stii ce trebuie sa faci pentru atingerea obiectivelor propuse; iti cunosti semenii, partenerul, stii daca poti fi la nivelul asteptarilor acestora; nu suferi asa de mult daca persoana de langa tine te jigneste, iti minimalizeaza valoarea, stima ta de sine nu are de suferit, deoarece stii ca aceasta nu are dreptate, ori nu te cunoaste, ori este rau intentionata, necontrolata, needucata; poti trece mai usor peste probleme, despartiri, greutati, stii ce posibilitati ai, iti cunosti potentialul; ai siguranta de sine si incredere in fortele tale; te bucuri de viata in cuplu si de cei din jur, ai “darul” de “a cere” si de “a oferi” iubire, de “a te alatura” lor cand este posibil.
Fericirea este un etern şantier în lucru.
Personalitatea umana se formeaza in contextul relatiilor cu semenii. Psihologul american Leon Festinger a afirmat ca atitudinile, ideile, opiniile despre eul nostru sunt rezultatul compararii cu ceilalti. O fata va fi multumita, de exemplu, daca va atrage atentia baietilor ca si prietena ei, dar va fi trista daca nimeni nu va fi interesat de ea. Aceeasi remarca este valabila si in cazul baietilor. Daca ne vom compara cu cei similari noua vom avea toate sansele sa fim fericiti! In caz contrar exista riscul sa traim o stare de nemultumire permanenta. 
Cunoasterea de sine conduce la formarea unei imagini si a unei conceptii corecte despre propria persoana. Cunoscandu-te ai sansa de a-ti descoperi calitati care-ti produc multumire sau anumite defecte de care ai dori sa “scapi”. Important este ca tu vei decide in legatura cu viata ta, cu relatiile pe care le vei stabili cu cei din jur. Te vei iubi pe tine si te vei respecta indiferent de succesele sau insuccesele tale pe plan sentimental ori pe alte planuri.
Astfel de persoane sunt fericite in cuplu, stiu sa primeasca iubirea, dar si s-o daruiasca, au puterea de a se restabili in urma unor esecuri, in timp ce persoanele care nu au incredere in ele insele si nu se iubesc indeajuns isi gasesc mult mai greu perechea potrivita si cred ca nu ar fi posibil sa fie iubite de catre altii. Este si cazul persoanelor complexate de defectele pe care le au si a caror stima de sine este foarte scazuta. Exista si oameni care nu au curajul sa intre in relatii noi si atunci rezolva problema “simplu”, formeaza cupluri cu fetele sau baietii de care s-au despartit prietenii/prietenele lor.
Dar ce este, de fapt, fericirea? Exista fericire in cuplu? Cat dureaza aceasta si cum poate fi mentinuta si intretinuta? Cine si ce genereaza fericirea partenerilor unui cuplu?
Aristotel afirma ca: “fericirea este multumirea de sine”, iar Luis Bunuel ca: “fericirea inseamna sa te impaci cu tine insuti”. Ce situatii genereaza multumirea de sine? Credem ca acelea in care te intelegi bine cu partenerul, in care aveti planuri comune pentru viitor, va iubiti si va respectati. Cum poti sa te impaci cu tine insuti? Cunoscandu-te, iubindu-te, avand incredere in alegerile pe care le faci!
Fericirea exista peste tot, deci si in cuplu, important este sa crezi acest lucru, s-o descoperi si s-o traiesti!
Credem ca responsabilitatea fericirii personale ne apartine in cea mai mare masura. De multe ori asteptam ca cei din jur sa vina in intampinarea fericirii noastre, sa ne-o “daruiasca” si suntem dezamagiti daca nu se intampla asa. Se poate ca acestia sa nu stie ce ar putea sa ne faca pe noi fericiti, poate nu le-am spus acest lucru, poate nu-i preocupa fericirea noastra. Cine stie? De aceea, trebuie sa ne “cautam” fericirea prin modalitati care sa nu ne prejudicieze echilibrul emotional si sa nu-i afecteze negativ pe cei din jur. In aceeasi masura, preocuparile noastre de a face bucurii celor dragi, de a fi alaturi de ei in toate momentele importante ale vietii lor ne produc multa fericire si in acelasi timp, ii facem si pe acestia fericiti.
Fericirea este o traire subiectiva si poate fi declansata si mentinuta de o multitudine de factori. Dintre acestia precizam: iubirea, intelegerea, realizarile comune, copiii, atmosfera placuta, visurile de viitor, prietenii, familia, succesele profesionale, sanatatea. 
Oamenii difera intre ei in functie de modul in care stiu sa se bucure si sa fie multumiti, unii au nevoie de foarte putin pentru a fi fericiti, altii in schimb se declara rareori multumiti de relatia lor, de viata in cuplu si cauta mereu altceva. De aceea spuneam ca este necesara cunoasterea de sine si a semenilor, pentru a sti ce asteptari avem de la viata in cuplu si cum am dori sa se comporte partenerii nostri.
Partenerii unui cuplu pot sa invete impreuna sa fie fericiti, sa se bucure pentru reusitele lor, sa se sprijine unul pe celalalt, sa “cultive” in cuplu bucuria si “caldura”.
Cuplul, prin natura sa, este “locul” in care partenerii trebuie sa fie fericiti!
Oamenii stabilesc asemenea relatii tocmai pentru a-si satisface aceasta trebuinta superioara, de a convietui impreuna, de a crea ceva durabil, de a creste copii si de a se bucura de acestia. 
Fericirea intr-un cuplu poate sa dureze foarte mult, chiar toata viata, doar ca motivele care o produc se schimba odata cu trecerea anilor. Daca la inceput dragostea asigura viabilitatea acestuia, mai tarziu, poate, “confortul” caminului, relizarile celor dragi si peste ani, poate, amintirile.







Ultimele comentarii :