Coco Chanel – eleganta de dincolo de arta

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel este considerate una dintre cele mai mari creatoare de moda ale secolului XX, alaturi de nume precum Paul Poiret, Christian Dior, Christian Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci sau Givenchy. Viaţa personala ferita de ochii publicului si reputatia destul de sifonata nu au impiedicat-o pe Coco Chanel sa se impuna, refuzand sa fie o simplă creatoare de moda. Ea a fost cea care a schimbat complet si ireversibil imaginea femeii moderne iscand, la inceputul secolului trecut, o adevarata revolutie vestimentara si de atitudine.

V-a taiat parul,v-a scurtat fustele, v-a smuls volanele si v-a eliberat din dulcele jug al corsetului. A refuzat sa mai privească inapoi si a decis ca femeia secolului XX trebuie sa ridice barbia, sa lepede haina feminitatii de budoar si sa o imbrace pe cea a elegantei puternice si seducatoare. In timp ce barbatii isi imparteau lumea in razboaie parca fara de sfarsit, Coco Chanel a inventat si  v-a dat pe mana armele cu care voi ii puteti cuceri pe toti: rochia scurta neagra si o picatura de No.5.

Ea, care schimbat pentru totdeauna lumea modei, s-a nascut intr-o familie modesta. Gabrielle Bonheur Chanel s-a nascut in 1883 in Saumur, un mic orasel din apropierea Parisului. Ramasa orfana de mama la numai 6 ani, a fost abandonata, impreuna cu cei patru frati ai sai, si de tata care i-a lasat in grija rudelor. Gabrielle a fost crescuta de doua matusi, pe un domeniu retras din provincia Auvergne. Afectată de moartea mamei si de abandonul tatalui, ea a sustinut mereu ca Auvergne este locul nasterii sale. In casa matusilor a primit o educatie traditionala, invatand că o tanara trebuie sa stie sa coasa, sa aiba o tinuta frumoasa si sa se poarte politicos. Fire energica si sportiva, ea incerca insa tot timpul sa se eschiveze de la indatorirea de a invata croitorie si prefera sa calarească, sa-si petreaca timpul in natura.

Cand a implinit 17 ani, statul a preluat tutela asupra ei si a fost trimisa la un orfelinat al unei manastiri din Moulins. Nevoita, in cele din urma, sa-si gaseasca o slujba pentru a se intretine, Gabrielle Chanel a refuzat postul de cusatoreasa pe care maicutele i-l gasisera, a parasit orfelinatul, iar in 1905 s-a angajat cantareata in cabaretul La Rotonde, frecventat de membrii regimentului de cavalerie a Frantei. Acolo si-a luat numele de scena Coco (nume de alint folosit pentru animale de companie). Cariera sa de cantareata a durat numai pana in 1908, cand, cunoscandu-l pe Etienne Balsan, un ofiter de cavalerie milionar, cu reputatie de playboy, i-a devenit amantă şi l-a urmat in Paris. Şi-a păstrat insă numele ce avea s-o facă celebră: Coco Chanel.

Sansa tinerei care nu se descurcase prea bine la cursurile de croitorie de la orfelinat a fost sa fie descoperita de o tanara doamna din inalta societate. Impresionata de frumusetea gratioasa si timida a adolescentei, aceasta i-a oferit o ocazie unica de a descoperi lumea celor bogati, luand-o sa locuiasca impreuna cu ea. Coco a frecventat cercurile inalte, a descoperit frumusetea modei, a invatat ce se potriveste si ce nu, ce ar merge si ce ar fi un esec. Decide sa devina la randul ei creatoare de moda si incepe modest, realizand palarii.

Coco Chanel s-a adaptat rapid la viaţa indestulată din Paris şi a descoperit cu plăcere gusturile şi tabieturile celor bogaţi. Dar un lucru cu care nu se putea obişnui şi care-i displăcea profund era obiceiul femeilor bogate de a purta mereu pălării imense, impodobite cu pene de struţ, aşa cum o cerea moda vremii. Obişnuia să (se) intrebe: “Oare cum poate funcţiona un creier acoperit de chestia aia?”

Folosindu-se de capitalul amanţilor săi, ofiţerul Etienne Balsan şi, mai apoi, Arthur “Boy” Capel, un jucător de polo extrem de bogat, Coco Chanel şi-a deschis in Paris, in 1913, primul ei magazin de pălării. Modelele propuse de ea difereau radical de cele la modă in acei ani, semănind mai mult cu bascurile purtate de adolescenţi. Arthur Capel, care se pare ca a fost iubirea vieţii ei, a continuat să o susţină financiar şi a ajutat-o să-şi extindă afacerea. Relaţia cu el i-a fost atit sursă de bani cat şi de inspiraţie. In scurt timp, la oferta de pălării a magazinului s-au adăugat şi alte articole vestimentare, toate urmind reţeta propusă de Coco Chanel: eleganţă simplă, rafinament şi comoditate. Inspirată de hainele bărbăteşti, lejere şi uşor de purtat, de uniforme şi de echipamentele sportivilor, Chanel a adus in moda pentru femei puloverele pe gat, modelele şi imprimeurile marinăreşti şi rochiile mulate din tricot sau jerseu de lină, materiale folosite pină atunci numai pentru lenjeria intimă masculină.

In 1910 Coco Chanel si-a deschis un atelier de palarii pe strada Cambon din Paris, iar la intrarea in unica incapere avea doar o mica placuta, pe care scria simplu “Chanel Modes“.

Cu bijuteriile oferite cu dărnicie de iubiţi işi accesoriza ţinutele, iar preferatele ei erau şiragurile de perle. Ea insăşi işi purta propriile creaţii şi ii plăcea să combine piesele scumpe cu gablonţurile, sau să asorteze accesorii preţioase la ţinute considerate sport. Intr-o zi răcoroasă, pe terenul de polo, a imprumutat haina prietenului ei, i-a plăcut s-o poarte şi a inspirat-o să creeze ceva asemănător. Astfel au apărut celebrul model Chanel de jachetă sport, blazerul şi cardiganul pentru femei. Tot Coco Chanel a dovedit ca şi femeile pot purta pantaloni, fără a pierde din graţie şi feminitate.

In mai puţin de cinci ani Casa Chanel devenise un nume destul de cunoscut in modă. Alte doua magazine fuseseră deschise in Deauville şi Biarritz, staţiuni de coastă frecventate de pătura bogată a societăţii. Deşi in majoritate simple şi nu din materiale preţioase, creaţiile sale erau la fel de scumpe ca ale oricărui creator de modă parizian. Dar, spre deosebire de aceştia, Coco Chanel nu impărtăşea ideile lor exclusiviste şi se bucura cand stilul ei era copiat in produse cu preţuri mai mici, destinate femeilor nu indeajuns de bogate incat să-şi permită un original. “Eu nu sunt o artistă” obişnuia să spună. “Vreau să văd rochiile mele purtate pe stradă.”

De la inceput a dat dovada de multa inventivitate, fiind decisa sa ofere clientelor ceva nou si nu doar sa reproduca modelele deja existente. In doar trei ani isi deschidea primul ei magazin in Deauville si avea deja o lista de cliente fidele, care la randul lor aduceau alte doritoare de haine de calitate.

Euforia anilor ‘20 avea sa fie marcata de schimbarile din moda feminina, iar Chanel a lansat modele simple, inspirate de moda masculina, simtind ca femeile isi doreau toalete care sa fie comode si practice, de la puloverele pe gat la fustele mai scurte, de la rochii elegante la accesorii diverse.

Treptat, Coco devenea un nume in lumea franceza si nu numai, iar anumite curente si tendinte au fost lansate de ea, unele chiar neintentionat. Cand s-a intors dupa o vacanta la Riviera, arsa de soarele puternic, toate femeile cochete si-au dorit sa fie la fel de bronzate precum Coco. Cand a mers la curse purtand un pardesiu cu linie masculina, imbracat pentru o tinuta mai comoda, acesta a devenit automat cel mai dorit model.

In paralel cu afacerea-i infloritoare, Coco Chanel işi cultiva şi relaţiile amoroase. “Există timp pentru muncă şi timp pentru dragoste. Pentru altceva, nu”. Relaţiile ei cu artistul Paul Iribe, cu al 2-lea Duce de Westminster, Marele Duce Dimitri de Rusia sau cu sportivul englez Boy Capel au ajutat-o şi au inspirat-o in creaţia sa, dar nici una n-a reuşit să o facă să renunţe la carieră. Cel mai celebru iubit al său, care nu a ezitat in a o susţine financiar, la fel ca şi predecesorii săi, i-a propus chiar mai mult. Ducele de Westminster, la acea vreme unul dintre cei mai bogaţi oameni din Europa, a cerut-o in căsătorie, i-a oferit numele său şi statutul de ducesă. Cu o avere personală estimată la 15 milioane de dolari, in mare parte obţinută din vanzările primului şi celui mai celebru parfum creat de casa Chanel, Coco şi-a cantărit bine opţiunile şi a refuzat oferta: ” Sunt multe ducese pe lume, dar o singură Coco Chanel“ .

Devenita o celebritate, a pus un deosebit accent pe calitatea si identitatea accesoriilor, purtand uneori un colier de perle, in valoarea de peste 75.000 dolari, pentru a-si pune in evidenta creatiile. Pentru un efect deosebit asorta adesea costumele cu bijuterii, o idee care a prins si a fost repede imitata.

In 1931 Chanel a fost angajată de Samuel Goldwin, pentru un milion de dolari, ca designer al star-urilor sale, printre care Kathrine Hepburn, Grace Kelly, Elizabeth Taylor şi Gloria Swanson. Colaborarea a fost insă de scurtă durată, intrucat multe starlete de la Hollywood refuzau să imbrace haine Chanel.

In 1938 insa a inceput o perioada mai putin buna pentru Coco. Pe masura ce se apropia razboiul, iar designerul italian Schiaparelli castiga tot mai mult teren in lumea modei, Chanel a preferat sa se retraga pentru un timp… Parisul ocupat de război nu-i mai permitea să-şi continue afacerea, aşa că şi-a inchis toate magazinele şi a părăsit Franţa, trăind in exil, in Elveţia, pentru următorii 15 ani. A servit pentru puţin timp ca soră medicală in timpul războiului, dar unul dintre motivele retragerii sale a fost şi relaţia amoroasă cu Hans Gunther von Dincklage, un ofiţer nazist. Reputaţia ei a avut mult de suferit in acea perioadă. A fost acuzată de antisemitism şi de homofobie (deşi inainte era cunoscută ca bisexuală), dar vanzările parfumului lansat in 1923, şi care avea un mare succes, au reuşit să o menţină pe Coco Chanel in atenţia publicului. Deşi, oficial, trăia in exil, legătura sa cu ofiţerul nazist i-a oferit multe favoruri, printre care şi acela de a i se permite, in cele din urmă, să locuiască la Ritz, hotelul său favorit din Paris.

Considerata de multi doar o “colaborationista“, Chanel a revenit cu greu in lumea modei pariziene si mai ales in inimile francezilor, dar a facut-o in stilul ei direct. Prima sa mare reusita postbelica a fost lansarea colectiei de costume din jerseu si tweed, primite cu retineri de presa de specialitate, dar care au starnit o adevarate frenezie, nenumarate ateliere incercand sa le imite. Aceste produse erau copiate si prezente peste tot,  in buna parte din cauza lui Coco Chanel, care a refuzat mereu sa condamne copierea in lumea modei. Obisnuia sa spuna ca ea nu este o artista si ca rolul hainelor este de a fi purtate pe strada, indiferent daca este vorba de originale sau copii mai ieftine.

In 1953, cand s-a hotărit să revină in modă, numele de Coco Chanel era căzut incă in dizgraţie. Motivele retragerii cat şi ale revenirii sale au fost speculate indelung. Unii au susţinut ca revenirea s-a datorat scăderii vanzărilor parfumului şi de aceea Chanel a redeschis iniţial un magazin numai cu parfumuri. Alţii susţin ca dezgustul faţă de ceea ce se intamplase in acei ani in modă a făcut-o pe Coco Chanel să-şi dorească să revină. Karl Lagerfeld, designerul de azi al Casei Chanel, are o teorie proprie: “Pană in anii ’50 Coco Chanel şi-a acordat un răgaz pentru a putea desăvarşi cu adevărat şi impune, mai apoi, stilul Chanel. Ea s-a oprit pentru ca timpul şi cultura s-o ajungă din urmă.”

Adevărul era că in modă lucrurile se schimbaseră mult şi noul look Dior, bazat pe corsetul pe care ea il ura atat, a ambiţionat-o pe Coco Chanel să-şi readucă pe piaţă creaţiile astfel că, in 1954, a deschis primul său magazin de “haute couture“. Toate piesele vestimentare gandite de ea odinioară, -simple, elegante, comode, – au fost etalate din nou in faţa femeilor. Celebrul taior Chanel, pantalonul clopot şi irezistibila rochie scurtă neagră “The little black dress” au mers, de această dată, direct la ţintă. Primite odinioară cu reticenţă şi chiar desfiinţate in presa de specialitate, creaţiile i-au fost in cele din urmă acceptate la Hollywood, care a dat tonul pentru marele public. In anii ‘50 şi ‘60 Chanel a colaborat intens cu studiourile de film şi a realizat costume şi pentru piese de teatru, imbrăcind actriţe celebre precum Audrey Hepburn, Liz Taylor sau Anne Baxter. Hainele sale au devenit extrem de populare in acea perioadă, mai ales in Statele Unite.

Chiar daca vanzarile Chanel erau in crestere, copiile mai ieftine se vindeau si mai bine, cu miile. Coco Chanel a avut inspiratia de a combate copiile lansand modele din materiale accesibile, la preturi destul de impresionante : echivalentul astazi a 700 de dolari pentru un model original.

Anii ‘60 s-au dovedit mai linistiti, caci Chanel a rafinat si dezvoltat modelele sale clasice : jachete drepte, scurte, fara guler, cu fuste pana la genunchi si palarii cu boruri largi, model Breton, care erau deja caracteristice pentru casa Chanel. Creatoarea nu ezita sa mearga in atelier si sa supravegheze personal modelele. Perfectionista innascuta, nu admitea nici cel mai mic defect si se intampla adesea, mai ales in timpul pregatirilor pentru prezentarile de moda, sa taie cu foarfeca hainele care nu erau suficiente de bine cusute. Chanel trebuia sa fie un sinonim pentru calitate.

Spre batranete parerea ei avea valoarea de lege in moda, asa ca Chanel nu isi putea aduce aminte altfel decat cu nostalgie de inceputurile sale.

De jumatate de secol moda feminina fusese marcata de Coco Chanel, care oferea doritorilor propria formula a succesului “Nu ai nevoie de geniu, doar de multa indemanare, talent si putin bun gust”.

Coco Chanel a devenit un mit si un model pentru tinerii designeri. Printre clientii sai se numarau cele mai elegante, importante si frumoase femei din lume, precum Printesa Grace, Regina Fabiola, Marlene Dietrich, Ingrid Bergman. De asemenea familiile Rothschild si Rockefeller.

A fost pus in scena pe Broadway un musical inspirat de viata celebrei Coco Chanel, rolul principal fiind interpretat de Katharine Hepburn, iar succesul  a fost surprinzator.

Printre prietenii lui Coco Chanel se numarau personalitati ale lumii artistice precum Cocteau, Colette, Dali sau Picasso, care i-au oferit adesea noi surse de inspiratie. Nu au fost  singurii. Una dintre cele mai importante relatii a fost cea cu Ducele de Westminster, care a cerut-o in casatorie, dar a fost refuzat cu o replica ramasa celebra “Au existat mai multe Ducese de Westminster, dar exista o singura Coco Chanel”.

Parfumurile Chanel

Dorind sa diversifice oferta Chanel, Coco va realiza si o gama de parfumuri, in colaborare cu unii dintre cei mai importanti experti in domeniu. Primul avea sa fie celebrul Chanel No 5, realizat in 1921.

Coco Chanel a spart toate tiparele vremii, a revoluţionat moda şi a schimbat radical atitudinea femeilor faţă de haine, arătindu-le ca luxul nu numai că poate, dar e imperios necesar să fie şi comod. Faimoasă in toată lumea a făcut-o, insă, primul parfum lansat de ea, primul parfum creat vreodată sub o etichetă de designer. Şi in acest domeniu a fost o inovatoare, păstrind aceeaşi linie de eleganţă şi simplitate. In anii `20 piaţa era dominată de parfumuri dulci sau florale, al căror miros putea fi imediat asociat cu floarea din care era extrasă esenţa, şi care erau ambalate in sticle sofisticate. In 1923 Chanel a creat No.5, parfum care imbina pentru prima dată esenţele naturale cu elemente de sinteză obţinute in laborator, folosindu-se nu mai puţin de 80 de ingrediente la realizarea lui.

Se pare ca Ernest Beaux, care lucrase ca parfumier pentru tarii Rusiei, i-a oferit lui Coco Chanel doua serii de variante, numerotate de la 1 la 5 si de la 20 la 24, iar creatoarea a ales numarul 5.

Cand Ernest a intrebat-o ce nume va purta parfumul, aceasta i-a raspuns ca va fi pur si simplu Chanel Nr 5, pentru ca il va lansa pe 5 mai, in speranta ca aceasta coincidenta ii va purta noroc. Dupa cum s-a vazut mai tarziu, Chanel No 5 a fost un succes imens.

Primul model al sticlutei a fost realizat chiar de Chanel, care a realizat o schita foarte simpla, care sa se remarce tocmai prin liniile clasice. Coco Chanel l-a ales ca producator si distribuitor al parfumurilor sale pe Pierre Wertheimer, un celebru om de afaceri si proprietar al Companiei Bourjois.

A fost doar primul pas in acest domeniu, pentru ca intre 1920 – 1930 Coco Chanel va lansa mai multe noi parfumuri, intre care Chanel No 22 in 1922, Cuir de Russie in 1924, Gardenia in 1925, Bois des Iles in 1926.

Chanel No 19, unul dintre cele mai apreciate, si-a primit numele dupa ziua de nastere a creatoarei, compozitia fiind realizata de succesorul lui Ernest Beaux, Henri Robert. Chanel No 19 a fost lansat pe 19 august 1970, cand creatoarea implinea 87 de ani si era o legenda a modei. Avea sa fie si ultima lansare importanta, Coco Chanel murind cateva luni mai tarziu.

In 1984 Karl Lagerfeld prelua casa Chanel, iar noul “nas” al companiei, Jacques Polge, a oferit un nou parfum, un adevarat omagiu numit  Coco. Mai mult, in amintirea celei care infiintase compania a fost lansat din nou modelul de sticluta din 1921 pentru No 5. In 1990 se lanseaza Egoiste, un parfum pentru barbati, urmat in 1996 de Allure, iar in 2002 de Coco Mademoiselle.

Familia Wertheimer detine si astazi Compania Chanel, iar de-a lungul anilor numeroase personalitati ale lumii artistice au aparut in reclamele pentru celebrele parfumuri, cum a facut Catherine Deneuve, care a fost imaginea Chanel No 5 in Statele Unite.  Carole Bouquet, avea sa fie mai mult decat imaginea Casei Chanel – femeia franceza perfecta si moderna.

Taiorul

Merită un capitol separat, pentru că femeia care ajunge in poziţia socială şi financiară pentru a şi-l permite (in prezent, preţul mediu al unui taior clasic Chanel este de 5000 $), va avea in dulap nu doar un simplu costum, ci o adevărată operă de artă, minuţios gandită pentru a fi combinaţia ideală dintre eleganţă şi confort.

Taioarele Chanel respectă o reţetă de alcătuire ce s-a păstrat din anii `30 pină astăzi. Dacă un logo sau o etichetă pot fi uşor copiate, croiala impecabilă, realizată după reguli bine stabilite şi calitatea materialului reprezintă garanţiile originalităţii produsului. Coco Chanel nu se supăra daca stilul ii era copiat, chiar işi dorea asta, insă ştia că nimeni, in afară de ea, nu poate crea un costum perfect.

Indiferent că este din anii `30, `60 sau 2000, taiorul clasic Chanel este din tweed, sacoul este croit drept, “pătrat” şi are, de cele mai multe ori, benzi decorative aplicate pe marginile minecilor şi la buzunare, negre sau in contrast cu nuanţa stofei. Fusta este simplă, dreaptă, şi e musai să acopere rotulele pentru că, se ştie, Madame Chanel nu suporta genunchii dezgoliţi. Nasturii sunt asemănători monedelor, deseori aurii, gravaţi cu logo-ul casei, cei doi “C” inlănţuiţi. Intotdeauna fusta are cusută in talie, pe dos, o panglică specială ce impiedică alunecarea bluzei, iar fermoarul este plasat intr-o parte, pentru mai mult confort. Oricare ar fi mişcările, costumul original Chanel işi păstrează intacte ţinuta şi nota de eleganţă fără a se face deloc rabat de la comoditate. Pentru o imagine impecabilă, accesoriile potrivite unui costum Chanel sint şiragul de perle şi geanta cu logo şi toartă din lanţ auriu.

Femeile de succes, femeile de afaceri sau cele implicate in politică ştiu cel mai bine că, pentru imaginea lor, investiţia intr-un taior Chanel (un fel de uniformă a eleganţei supreme, echivalentul fracului din moda masculină) este obligatorie. O dulce obligaţie, insă. Jackie Kennedy şi Lady Diana l-au iubit. Bărbaţii il admiră. Insuşi preşedintele Georges Popidou, avind-o invitată la cină, la Palatul Elysee, pe Coco Chanel, i-ar fi spus: ” Mă simt confortabil atunci cind soţia mea poartă costumele tale.”

Coco Chanel şi-a petrecut ultimii ani din viaţă conducandu-şi afacerea. Nu s-a măritat niciodată. A murit in 1971, la virsta de 87 de ani, in camera sa de la hotelul Ritz.

Povestea vieţii ei a fost transpusă intr-un musical pe Broadway, iar Katherine Hepburn, la varsta de 60 de ani a realizat, intruchipind-o, primul său rol in care trebuia să cante şi să danseze.

Casa Chanel este azi un adevărat imperiu ce cuprinde o casă de modă, fabrici de textile, laboratoare de parfumerie şi cosmetice, ateliere de bijuterii.

Deşi Coco Chanel şi-a impus in mod agresiv stilul, a daramat mentalităţi şi a combătut aprig ideile şi creaţiile altor designeri, ea a ciştigat, in timp, respectul şi admiraţia colegilor de breaslă. Christian Dior spunea: “Cu un pulover negru şi zece rinduri de perle, ea a revoluţionat moda.”

Stilul ei simplu şi rafinat nu se poate demoda. După cum insăşi Coco Chanel spunea, “moda trece, stilul rămane”. Imaginea lui Coco Chanel a fost deseori asociată cu cea a unor personalităţi din artă ce urmau, la acea vreme, tendinţele mişcării moderniste: Diaghilev, Picasso, Stravinsky sau Cocteau. La fel ca şi ei, numai că in domeniul rigid al modei de atunci, Coco Chanel a avut curajul să distrugă vechile formule şi să inventeze modalităţi cu totul noi de exprimare. Cocteau a spus o dată despre ea că “printr-un fel de miracol, a reuşit să impună in modă reguli ce păreau să aibă valoare numai in mediul restrins al pictorilor, muzicienilor sau poeţilor.”

Deşi nu se considera o feministă ci, dimpotrivă, pledoariile ei susţineau ideea de feminitate, Coco Chanel a contribuit, prin creaţiile sale, la mişcarea de emancipare a femeii. Feminitatea trebuia sa inceteze a mai fi o constingere şi o povară, pentru a deveni accesoriul seducător al unei atitudini demne.

După moartea lui Coco Chanel, primii săi asistenţi, Gaston Berthelot şi Ramon Esparza, iar mai apoi Yvonne Dudel şi Jean Cazaubon, au preluat activitatea de “houte couture” a Casei Chanel, din 1975 pină in 1983. Phillippe Guibourge s-a ocupat un timp de designul pret-a-porter, introdus abia in 1978. Din 1983, Karl Lagerfeld a devenit designerul Casei Chanel pentru haute couture, preluand tot el, in 1984 şi activitatea de pret-a-porter.

Pierre Wertheimer, partener lui Coco Chanel in afacerea cu parfumuri, probabil şi fost iubit, deţinea, in 1924, 70% din afacere. Familia Wertheimer are şi astăzi controlul asupra Casei Chanel, impreună cu alţi investitori. In prezent compania deţine peste 100 de magazine in intreaga lume şi a preluat concernul Eres, producător de lenjerie şi costume de baie.

Casa Chanel este membră a Camerei Sindicale de Houte Couture şi Pret-a-Porter, grup exclusivist ai cărui membrii au primit oficial recunoaşterea privind respectarea cu stricteţe a unui anumit standard de calitate in modul de realizare a colecţiilor vestimentare. Iar Coco Chanel, fondatoarea ei, este singura personalitate din domeniul modei prezentă pe lista Time Magazine a celor mai influente 100 de personalităţi ale secolului XX.

“Nu inţeleg cum o femeie poate ieşi din casă nearanjată – e o lipsă de politeţe. Şi nu poţi şti niciodată, poate chiar aceea este ziua in care-ţi intilneşti destinul. Iar in faţa destinului trebuie să apari cit poţi tu de frumoasă.” Coco Chanel

Mircea Ivanof