Calatorie sentimentala(IV)
Bărbatul privea pe fereastră. Ea se uita la el pieziş. „Câţi ani putea să aibă? Mai mult de treizeci, dar mai puţin de patruzeci. Vârsta cea mai potrivită!”, zâmbi închizând ochii şi se întinse leneşă, senzuală ca o felină. Îşi umflă pieptul, iar pânza subţire a rochiei se întinse sub presiunea sânilor, silueta ei părea şi mai provocatoare în penumbra vagonului. Se gândea că era o vârstă simpatică pentru bărbaţi, dar uneori supărătoare. „Mulţi descoperă forme de impotenţă, încep să-şi dea seama că nu mai sunt tăuraşii din deceniul precedent, îşi imaginează că odată ce vor împlini patruzeci nu vor mai fi capabili decât să facă pipi, reapar cele mai ciudate temeri din copilărie.” Îi venea să râdă: dacă tipul din faţa ei şi-ar închipui la ce se gândea. Era excitată, dar îi era teamă în acelaşi timp. „De obicei, femeile sunt cele care se tem. Bărbaţii reprezintă sexul puternic, siguranţa; noi suntem sexul slab, nesigur. O fi adevărat? Hai, răspunde-mi, vorbeşte-mi! Ah, ce bărbat atrăgător! Oare o să-mi vorbească? Ce gură frumoasă are!” Putea fi un arogant, deşi nu i se părea. Se simţea intimidată. O întrebare revenea cu insistenţă: „Oare ştie s-o facă? Ştie să iubească?” Închise din nou ochii. „O fi dotat? Deseori bărbaţii te dezamăgesc când încep să se scuze că o au prea mică sau şi-o acoperă cu mâinile când nu li se scoală. Se întâmplă s-o aibă tare ca fierul, dar să nu ştie s-o folosească sau pur şi simplu n-au imaginaţie! Ca, de altfel, marea majoritate a femeilor. Acesta e lucrul cel mai grav, lipsa imaginaţiei.” Îşi trecu limba peste buze. De ce îl provoca? Ce fel de distracţie era aia să-l provoace dacă ea însăşi se temea? Uneori când flirta cu bărbaţii se simţea minunat, îi făcea plăcere, alteori se temea, nici ea nu ştia de ce, dar se temea ca o fetiţă rătăcită. Ah, dacă bărbatul ar fi privit-o în acel moment, când ea îşi trecea limba peste buze, cu siguranţă ar fi înnebunit! Cu siguranţă se gândea cum s-o abordeze, ce să-i spună. „Ei cred întotdeauna că sunt originali, dar spun mereu aceleaşi lucruri. Toţi! Şi dacă o femeie îl încurajează, o face numai pentru că o interesează individul, chiar dacă spune mereu aceleaşi lucruri. Bărbaţii sunt neîndemânatici, previzibili şi plini de vrăjeală, dar pot deveni periculoşi când prind curaj şi încep să facă tâmpenii. Lucru care se întâmplă aproape mereu.”
Se gândea să-l privească în ochi. Nu i-ar fi spus nimic, nici nu era nevoie să-i vorbească. Pur şi simplu l-ar fi privit şi i-ar fi zâmbit. El ar fi înţeles că e abordabilă. Dar ea se hotărî să clipească mai întâi, ca să vadă dacă el o priveşte. Ar fi fost ca un avertisment şi, cine ştie, ca o invitaţie. Dacă l-ar fi surprins privind-o şi apoi i-ar fi vorbit, Doamne, atunci tipul ar fi meritat toată atenţia. Aşa că deschise ochii şi căută privirea bărbatului. Numai că el se uita, cu o ciudată concentrare, pe fereastră în întunericul de afară. Se simţi puţin frustrată…(va continua)
Mihai Niculescu
Alte Subiecte
(2 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...
Ultimele comentarii :