Calatorie sentimentala (V)
După puţin timp teama reveni enervantă. Era un laş! Se decise să rămână cuminte pe locul lui. Îşi mai aprinse o ţigară şi încă o dată îşi controlă cu coada ochiului partenera de călătorie. Probabil că aştepta ca el să deschidă discuţia. Dar ce naiba să-i spună, cu ce să înceapă? Până la urmă recunoscu că îi este teamă. Ce mai, era un fricos, un infatuat cu succes numai în faţa femeilor pe care ştia că le poate controla. Dar cu asta din faţa lui se simţea neputincios, incapabil. Se simţea vulgar, demn de dispreţ pentru că nu făcea nimic altceva decât s-o privească pe ascuns ca un spion, ca un adolescent ce se masturbează văzând o pereche de bikini întinşi la uscat şi-şi imaginează conţinutul. Stinse ţigara nemulţumit de el însuşi, nervos şi aproape convins că bătălia era pierdută. Dar de ce? Avea un penis ca un monument din oţel călit şi ştia foarte bine cum să manevreze o tipă ca asta. Încet, încet îşi imagina totul: o vedea goală, orbit de strălucirea cavităţii ei profunde, negre şi zemoase ca o piersică pârguită. Şi, în timp ce fantezia lui alerga liberă ca o fetişcană despletită, se înfuria şi devenea tot mai trist la gândul că sânii aceia minunaţi, pielea aceea închisă şi strălucitoare de parcă ar fi fost unsă cu ulei din nucă de cocos, picioarele acelea lungi şi fine nu vor fi niciodată ale lui. Îl durea capul. Închise ochii şi-şi spuse că lucrul cel mai bun ar fi să doarmă. Înainte de miezul nopţii o să ajungă în Bucureşti.(va continua)
Mihai Niculescu
(1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...
Ultimele comentarii :