Calatorie sentimentala(II)
Când a ajuns pe peronul gării din Braila, cu câteva minute înainte ca trenul în direcţia Bucureşti să plece, şi l-a văzut pe acel bărbat urcându-se în vagonul de fumători la clasa întâia, imediat a fost cuprinsă de o stare de nelinişte şi din mers şi-a descheiat pardesiul pe care-l îmbrăcase când a coborât din taxi şi a iuţit pasul. Cunoştea efectul pe care îl făcea când mergea cu pardesiul descheiat, când aborda o anumită atitudine. Se urcă în vagonul de fumători urmărindu-l.
Era tipul de bărbat care nu trece neobservat. Era înalt cam de un metru şi nouăzeci şi avea un corp robust, impunător fără să fie câtuşi de puţin gras. Purta cu îngrijită eleganţă o pereche de jeans decoloraţi, strâmţi pe picioarele musculoase şi pe care şi le imagina foarte păroase. Îi plăcea fundul înalt, solid şi tot restul era un ansamblu minunat. Îl privea cu intensitate din spate cum intră în compartimentul de la capătul vagonului. Chiar dacă erau puţini călători în vagon, se ruga să nu mai fie nimeni în acel compartiment. Fără dubii se va aşeza în faţa lui.
Compartimentul era gol, dar ea avea tot dreptul să se aşeze unde-i plăcea mai mult. Puţin îi păsa de ceea ce gândea el. „Astea sunt problemele bărbaţilor”, gândi veselă. Îşi dezbrăcă pardesiul sugându-şi pântecele şi ridicându-şi sânii ca două baloane, îşi curbă spatele, iar fundul ţâşni înapoi provocator. Cunoştea consecinţele unei astfel de mişcări. El nu-şi putea dezlipi privirea urmărindu-i fiecare gest. Ea făcea mişcări lente, studiate: după ce şi-a aranjat valiza în portbagajul de deasupra, se întoarse şi se aşeză punând picior peste picior. Rochiţa se ridică mult deasupra genunchilor. În tot acest timp ea îl observa cu coada ochilor şi, după felul cum o privea, înţelese că a meritat efortul. Tipul era rupere de frumos. Avea un nas drept, ca al statuilor greceşti, şi o privire între verde şi gri care lăsa să se citească teama, dar şi nepăsarea. Era genul de bărbat care nu ar refuza o ocazie bună, iar ea era o ocazie senzaţională! Zâmbi în sinea ei gândindu-se ce faţă ar face el dacă ar şti că sub rochie era goală, şi expiră fumul de ţigară încet cu senzualitate. Se simţea excitată, dar în acelaşi timp se temea de un lucru: cum să-l abordeze pe tip? „Deşi cu un astfel de mascul lângă tine, cine ş-ar mai pierde timpul cu discuţiile?”
Continuă să fumeze şi o teamă necunoscută o cuprinse ca o resemnare.(va continua)
Mihai Niculescu
Alte Subiecte
(2 votes, average: 4.00 out of 5)
Loading ...
Ultimele comentarii :