Calatorie sentimentala(I)
Cât timp a aşteptat pe peronul gării din Braila trenul spre Bucureşti, nu a remarcat-o. Abia când s-a urcat în vagonul de fumători, la clasa întâia, a fost atras de frumuseţea acelei femei.
Era o negresă înaltă cu părul împletit în codiţe lungi ce ajungeau până la talie. Avea o faţă deopotrivă dură şi dulce, nefardată, cu o piele curată şi strălucitoare, pe care se reliefau buzele cărnoase, de un roz natural, nerujate. Pardesiul descheiat lăsa să se întrevadă o pereche de sâni atât de mari, atât de generoşi, cum nu-i mai fusese dat să vadă până atunci. Umpleau rochiţa scurtă, albă, simplă, dar elegantă cu un decolteu adânc semănând cu o prăpastie ademenitoare în care ai fi plonjat cu plăcere. După unduirea lor înţelese că erau naturali. „Nici vorbă de silicoane!”, constată în gând.
O fixa cu privirea uimit, vrăjit de mişcările de felină a acelei femei minunate care, după ce şi-a dezbrăcat pardesiul, şi-a scos eşarfa din jurul gâtului, îşi aranja valiza în portbagajul de deasupra, iar el profita de acel moment pentru a admira linia perfectă a picioarelor ei lungi care ieşeau de sub rochiţa alba. Fără nici un dubiu, avea un corp pur şi simplu splendid. Iar fundul era perfect rotund, colosal! Părea o contrapondere a sânilor ei senzaţionali. Îşi spunea că niciodată nu mai întâlnise o asemenea femeie care, pe lângă frumuseţe, avea o eleganţă naturală în mişcări, în felul cum se aşezase şi pusese picior peste picior, cum îşi aprinsese ţigarea lungă, maro, şi cum inspira fumul fără zgomot pentru ca apoi să-l expire încet, senzual…
Înţelese imediat că sângele ei clocotea de pasiune, iar el n-o să aibă o călătorie liniştită. Luă decizia s-o abordeze cât mai curând, la prima ocazie ce se va ivi. Ştia foarte bine că nu e tipul de bărbat care să treacă neobservat în ochii femeilor, iar negresa aceea avea aspectul unei femei care ştie ce vrea.
Trenul s-a pus în mişcare. El îşi aprinse o ţigară şi, privind pe geam, se gândea cum s-o abordeze…(va continua)
Mihai Niculescu








Ultimele comentarii :