Ana Pop Corondan – maiestria si rafinamentul muzicii populare romanesti

Ana Pop Corondan (n. 30 iulie 1922, Sinuta, actualul cartier Zorilor din Municipiul Cluj-Napoca – d. 9 februarie 2005, Cluj-Napoca), a fost o interpretă de muzică populară, provenită dintr-o familie de ţărani.

S-a născut în 30 iulie 1922, în Sinuta, actualul cartier al Zorilor, din părinţi ţărani.

În urma Dictatului de la Viena este nevoită să se refugieze şi ajunge la Bucureşti. Aici, printr-o fericită împrejurare, e angajată la Teatrul “Constantin Tănase”. O şansă unică într-o viaţă, ca un miracol, căci îi cunoaşte pe Maria Tănase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Ion Luican şi Gică Petrescu. La rândul său este remarcată de alte celebrităţi : folcloristul Mihai Pop (pe-atunci directorul Institutului de Folclor), Tiberiu Alexandru, Petre Ştefănescu Goangă, George Vraca etc. . Aşadar, anii de formare coincid cu iniţierea în lumea de elită a muzicii şi spectacolului. Consacrarea urmează sub aceleaşi auspicii favorabile, astfel că din 1944 colaborează cu Radio Bucureşti, unde i se înregistrează primele cântece, sub baghete, iarăşi, celebre : Victor Predescu, Ionel Budişteanu, Nicu Stănescu.

În plină glorie, va părăsi Bucureştiul şi, după mai bine de 20 de ani, se întoarce acasă, la Cluj, angajându-se la Orchestra de muzică populară a Filarmonicii de Stat, în 1963.

Venea cu o aură orbitoare, care, însă, se pare, a produs mai degrabă inhibiţii şi secrete frustrări decât o admiraţie colegială : sindromul „Clujul gelos pe propriile-i valori”.

În 1967 e pensionată, la vârsta când talentul exploziv se împlineşte în măiestrie şi rafinament. Oricum, ea nu mai aparţinea unei orchestre din provincie, ci patrimoniului naţional. Devenise un clasic în viaţă, un reper canonizat, prin urmare, într-o ierarhie foarte riguroasă a interpreţilor cântecului popular. Artista s-a impus, în fond, prin selecţii succesive în cadrul unei emulaţii reale, asistate de specialişti.

Avea un glas cristalin, iar glissando-urile erau caracteristici care i-au dat un stil personal, alături de patosul cu care interpreta atât cântece populare, cât şi romanţe sau alte cântece din repertoriul clasic.

Legitimitatea ultimă a celebrităţii i-o dă, insă, opera formată din ansamblul cântecelor sale înregistrate, cântece din care unul cel puţin a ajuns un şlagăr definitiv. Este vorba despre „M-am suit în dealu’ Clujului”, care nu-i doar o emblemă notorie, ci şi un fel de revanşă a culturii populare asupra acestui oraş cosmopolit şi multă vreme refractar la tradiţiile autohtone.

De un lirism cu totul tulburător este capodopera „Neghiniţă neagră”, unde profunzimea poetică ajunge la un vag sentiment metafizic. Forţa iradiantă a cântecului constă şi în perfecta adecvare a textului la melodie. Poezia în sine, o expresivă imagine vegetală a dragostei, are, de altfel, o subtil-melancolică fluenţă muzicală ….chiar aşa s-a întâmplat. În gerul zilei de 9 februarie 2005, s-a „suit în deal”, însă nu pentru a culege flori badelui sau pentru a-i cânta, ci pentru odihna cea veşnică. Marea artistă, Ana Pop Corondan ne-a părăsit la vârsta de 82 de ani. S-a stins discret, aproape în anonimat. Până şi ceremonia de înmormântare s-a consumat cumva în secret parcă, doar în prezenţa câtorva apropiaţi şi admiratori. Clujul îi datora şi-i datorează mult mai mult, ca să nu spun de instituţia căruia în anii ’60 i-a adus o nesperată faimă. Dar rămâne mereu posibilitatea revanşei, aşa că, măcar de-acum înainte, ar trebui să vorbim mai mult despre Ana Pop Corondan, şi nu oricum, ci ca despre un model exemplar al interpretului de muzică populară. Mai mult, pentru cântecul ardelenesc în ipostaza sa publică, „instituţionalizată”, ea are semnificaţia unui întemeietor. Reprezintă începutul unui interval în care se va edifica o tradiţie consistentă, activă şi în prezent.

Ana Pop Corondan a avut un repertoriu de valoare, fără kitsch-uri, făcături sau alte non-valori interpretative, ci numai piese de valoare. Datorită vremurilor de tristă amintire de dinainte de 1989, a fost nevoită să recurgă la aşa-numitul „folclor nou”; a adaugat la cunoscuta piesă „M-am suit în dealu’ Clujului” o strofă .

În rest a interpretat numai cântece de o valoare excepţională :

Romanţe :

• Când ţie m-am destăinuit
• De când a plecat bădiţa-l meu

Folclor :

• Badea cu căciula sură
• Badea cu ochii de mure
• Badea-al meu de astă vară
• Bade pălărie nouă
• Bădiţă cu păr ciuntat
• Bădiţă fecior hain
• Cine-o făcut drum pe munte
• Colo-n vale (doină)
• De-aş putea dorul să-l vând
• De dor bade şi de drag
• Dragostea din ce-i făcută
• Iedera
• Jale mi-i măicuţă, jale
• Măi bădiţă de sub codru
• Măi bădiţă, gură dulce
• Măi bădiţă, măi firuţ (doină)
• M-am suit în dealu’ Clujului
• Mamă num-o fată ai (doină din repertoriul interpretei Marioara Tănase)
• Mânios badea de-aseară
• Neghiniţă neagră (doină)
• Niciodată-aşa dor mult (doină din repertoriul interpretei Marioara Tănase)
• Nu ştiu , bade, ce-i cu mine (doină)
• Pe dealul cu stânjenile (doină)
• S-o dus badea şi s-o-ntors
• Vai de mine, iară-i seară (doină)
• Zis-o mama cătă mine

Ana Pop Corondan a concertat prin toată ţara, şi ar fi cântat şi prin străinătate dacă nu-i interzicea regimul comunist. A cântat în turnee alături de cei mai mari interpreţi de muzică populară : Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Maria Peter, Victoria Darvai, Maria Marcu, Dumitru Sopon, Raveca Săndulescu, Lucreţia Ciobanu, Rodica Bujor, Mia Barbu, Ion Luican, Natalia Gliga, Florentina Vlad, Marioara Tănase, Ioana Radu, Ana Balaci, Ana Pacatiuş, Dumitru Chepeţan, Alexandru Grozuţă, Aurelia Fătu Răduţu, Sonia Vlaicovici, Rodica Dima, Ileana Maciovan, Valeria Colojoară, Mariana Drăghicescu, Marioara Precup, Maria Lia Bologa, Puşa Poenaru, Felician Fărcaşu, Ion Cristoreanu, Traian Uilecan, Dan Moisescu, Florentin Iosif, Iosif Florentin Puşchiţă, Iosif Ciocloda, Emil Gavriş, etc., fiind una dintre cele mai mari interprete ale folclorului românesc.

Mircea Ivanof

 

Alte Subiecte

• Sunt convinsă că încă mă mai iubește
• Afla cand nu e indicat sa te epilezi in zona intima
• Ochii obositi, o problema?
• Vacanta de neuitat la Praga