Maica Tereza, de la altruism la sfintenie…
Maica Tereza, născută Agnes Gonxha Bojaxhiu, (n. 27 august 1910, Skopje, Macedonia – d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India), călugăriţă catolică de origine albaneză (mama sa)care a fondat ordinul Misionarii carităţii în Kolkata (Calcutta), India în 1950. Timp de peste 45 de ani, ea a îngrijit săracii, bolnavii, orfanii şi muribunzii, conducând şi extinderea Misionarilor carităţii, mai întâi în toată India, apoi şi în alte ţări. Tatăl său, de origine aromână, a murit când fiica avea zece ani. Din acel moment, Agneza Gongea Boiagiu nu a mai avut contact cu ramura aromână a familiei sale A întemeiat ordinul “Misionarele Carităţii“. A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979. A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003. Autorul cartii “Codul lui da Vinci“, Dan Brown, susţine că Agnes Gongea Boiagiu avea un mic bici pe care îl ţinea tot timpul, oriunde mergea, iar cu ajutorul său se “purifica” prin autoflagelare.

Agnesë Gonxhe Bojaxhiu (Gonxhe însemnând “boboc de trandafir” în albaneză) s-a născut în 26 august 1910, în Üsküb, Imperiul Otoman (acum Skopje, capitala Republicii Macedonia). Deşi s-a născut în 26 august, ea considera că 27 august, ziua în care a fost botezată, era “adevărata ei zi de naştere.” Ea a fost cea mai mică dintre copiii familiei din Shkodër, Albania, având ca părinţi pe Nikollë şi Drana Bojaxhiu. Tatăl ei era implicat în politica albaneză. În 1919, după o întâlnire politică, în care Skopje era lăsată în afara Albaniei, el s-a îmbolnăvit şi a murit, când Agnes avea opt ani, pe vremea Imperiului Otoman. După moartea tatălui ei, mama ei a crescut-o ca si romano-catolică.
Maica Tereza s-a făcut cunoscută, mai mult decât alte persoane, prin punerea în practică a principiului creştin al iubirii faţă de semeni. Ea s-a ocupat, la Calcutta, de săracii cei mai săraci, de muribunzi şi de leproşi. Ea este venerată de un număr impresionant de oameni, mulţi dintre aceştia văzând în ea imaginea unei sfinte a zilelor noastre: “The Saint of the Gutters“. Implicarea ei în activităţi de prezervare a demnităţii umane a fost răsplătită, în anul 1979, cu Premiul Nobel pentru Pace. Maica Tereza a căpătat însă şi statutul unui critic radical al oricărui tip de avort. Ordinul înfiinţat de ea, “Misionarele Carităţii” îşi desfăşoară astăzi activitatea într-un număr mare de ţări.

Acest ordin călugăresc îşi angajase membrii mai ales în sistemul educaţional din Bengal/India. Totuşi, Maica Tereza nu a plecat direct în India, fiind mai întâi trimisă la centrala ordinului Loreto din Irlanda. La data de 28 septembrie 1928, ea a părăsit oraşul natal Skopje, luând calea Irlandei. Dar după doar două luni, ea si-a putut împlini visul, plecând spre Bengal. La Calcutta şi-a depus primele jurămintele iar în următorii 17 ani a lucrat la St. Mary´s School din Calcutta, mai întâi ca profesoară, apoi ca directoare.
Cu ocazia unuia din periplurile sale prin Calcutta, ea a simţit menirea divină de a ajuta oamenii sărmani. Doi ani mai târziu a primit permisiunea de a-şi părăsi ordinul, fără să renunţe şi la statutul de călugăriţă. În anii care au urmat, Tereza a trăit printre cei mai săraci dintre săraci, în cartierele mizere ale Calkuttei. Celebrul ei portret, apărut în revista LIFE, i-a adus apelativul de “Saint of the Gutters“.

În anul 1949, Tereza a devenit cetăţean indian, iar în 1950 a înfiinţat ordinul “Misionarele Carităţii“. Membrii acestui ordin trebuiau să depună jurământul de castitate, de sărăcie şi de obedienţă. Acest ordin a fost recunoscut ulterior de către Papă, intrând în subordinea acestuia. Tereza se ocupa în cadrul acestui ordin mai ales de muribunzi, orfani şi bolnavi. Ea depunea însă cele mai mari strădanii în vederea alinării suferinţelor bolnavilor de lepră. Astăzi, ordinului Maicii Tereza îi aparţin peste 3000 de călugăriţe şi peste 500 de călugări din întreaga lume. Tereza a primit un număr impresionant de premii pentru activităţile sale altruiste. Cel mai important dintre acesta a fost, cu siguranţă, Premiul Nobel pentru Pace, primit în anul 1979.
În ceea ce priveşte educaţia medicală deseori improprie a colaboratorilor săi, Maica Tereza obişnuia să spună că “nu succesul, ci credinţa nealterată este importantă.” Chiar dacă munca sa a fost apreciată şi recunoscută la nivel mondial, atitudinea ei conservatoare a fost uneori criticată. Astfel, ea vedea în politica practicată în domeniul avorturilor în multe ţări “cea mai mare ameninţare pentru pacea din lume“. Atunci când s-a pus problema, în Irlanda, legalizării divorţurilor, Maica Tereza a chemat irlandezii să dea un vot negativ.

La câteva zile după moartea prinţesei Diana, pe care o regretase profund, la 5 septembrie 1997 a murit şi Maica Tereza. Ea a fost înmormântată la Calcutta, la funeraliile sale participând foarte multe persoane, venite din toate colţurile lumii.
Mircea Ivanof







Desi Biblia nu prevede autoflagelarea…se pare ca unele practici…sunt considerate “crestine”
interesanta faza cu biciul