Rodica Ojog-Brasoveanu – Agatha Christie a policer-ului romanesc
Rodica Ojog-Braşoveanu s-a născut în Bucureşti pe 28 august 1939; tatăl ei a fost avocat. A urmat primele clase la şcoala „Maison de Français” şi a continuat studiile la liceul „Domniţa Ileana” (azi „Eminescu”). În 1955 a început cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, dar a fost exmatriculată în 1956 din motive politice. După un an de muncă necalificată la fabrica de medicamente „Galenica” a reluat studiile de drept la Iasi. După terminarea studiilor de drept a început să profeseze avocatura.
În 1969 a debutat cu un scenariu la televiziune, iar primul roman poliţist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistenţa soţului ei, actorul Cosma Brasoveanu, şi l-a publicat în 1971 la Editura „Albatros”, colecţia „Aventura”. În urma acestui succes a renunţat la avocatură, după şapte ani de practică, şi s-a dedicat scrisului. Până în 1999, după propriile declaraţii, a publicat 35 de romane, în majoritate poliţiste, dar şi câteva istorice şi unul ştiinţifico-fantastic.
A fost, incontestabil, marea doamna a romanului politist romanesc, dar, la o atentă şi savuroasă recitire a operei sale constatăm reale calităţi de scriitoare psihologică. Primul televizor si l-a cumparat in 1990, pentru a putea urmari evenimentele din Piata Universitatii. Pana atunci nici nu a vrut sa auda de un asemenea aparat considerand ca “Televizorul omoara conversatia“.

Din punct de vedere al stilului, romanele din seria istorica sunt unice – in modul absolut, limbajul folosit coborand direct din autentice cronici. De remarcat dozarea de mare fineţe a arhaismelor, astfel încât lectura ofera delicii intelectuale autentice.
Pe 2 septembrie 2002, marea doamna a policer-ului romaneasc se stinge din viata…in Bucuresti.
Romane poliţiste
- Moartea semnează indescifrabil, Editura Albatros, 1971
- Enigmă la mansardă, Editura Kullusys, 2004
- Necunoscuta din congelator, Editura Nemira, 2006
- Poveste imorală, Editura Nemira, 2004
- Telefonul din bikini, Editura Nemira, 2004
- Cocoşatul are alibi, Editura Dacia, 1973
- Răzbunarea sluţilor, Editura Nemira, 2006
- O bombă pentru revelion, Editura Genesis, 1999
- Coşmar, Editura Nemira, 2004
- Un blestem cu domiciliul stabil
- Apel din necunoscut, Editura Universitară, 2007
- Ancheta în infern
- Crimă prin mica publicitate, Editura Odeon
- Cutia cu nasturi, Editura Kullusys, 2007
Ciclul Melania Lupu
Melania este cheia întregii serii, prin unicitatea ei. Este un hoţ fără să fure, o escroacă fără să înşele …este acel personaj care, deşi încalcă repetat legea, o face cu atâta candoare şi inteligenţă încât farmecă cititorul. Maiorul Cristescu are “norocul” de a ancheta cazurile în care Melania este implicată
- Cianură pentru un surâs, Editura Nemira, 2004
- Bună seara, Melania!, Editura Dacia, 1976
- 320 de pisici negre, Editura Nemira 2004, 2008
- Anonima de miercuri, Editura Nemira 2000, 2008
- Dispariţia statuii din parc, Editura Nemira, 2004
- O toaletă a la Liz Taylor, Editura Universitară, 2007
- Melania şi misterul din parc = Dispariţia statuii din parc, Editura Nemira, 2004
Romane de spionaj cu Minerva
Minerva Tutovan este o femeie atipică. Extrem de inteligentă, foarte puţin atractivă şi cu un incredibil spirit de observaţie, se simte foarte bine în propria piele. Umorul specific romanelor Rodicăi Ojog Braşoveanu este obţinut în romanele din această serie nu numai din situaţiile în care este pusă Minerva – şi originalele ei reacţii- dar şi din cuplul pe care il face cu locotenentul Dobrescu.
- Spionaj la mânăstire, Editura Kullusys
- Omul de la capătul firului, Editura Universitară, 2007/ Editura Scriptum, 2001
- Plan diabolic, Editura Universitară, 2007
- Minerva se dezlănţuie, Editura Scriptum, 2001
- Panică la căsuţa cu zorele, Editura Militară, 1977 = Stilet cu şampanie, Editura Kullusys, 2007
- Nopţi albe pentru Minerva, Editura Militară, 1982
- Violeta din safe, Editura Kullusys, 2004
Romane istorice
Ciclul logofătului Andronic
- Logofătul de taină, Editura Nemira, 2002, 2008
- Agentul secret al lui Altîn-Bey, Editura Nemira, 2008
- Ochii jupâniţei, Editura Nemira, 2003, 2006
- Letopiseţul de argint, Editura Nemira, 2004
- Vulturul dincolo de Cornul Lunii, Editura Nemira, 2004, 2008
Romane istorice (altele)
- Al cincilea as, Editura Nemira, 2004
- A inflorit liliacul, Editura Nemira, 2004
- Întâlnire la Elysée, Editura Nemira, 2004
- Să nu ne uităm la ceas, Editura Nemira, 2006
Povestiri
- Grasă şi proastă, Editura Nemira, 2006
- Bărbaţii sunt nişte porci, Editura Nemira, 2006
- Povestiri de noapte bună
“Stiam demult ca pot sa scriu, la un moment dat ma tenta jurnalistica, dar n-am fost primita (si unde? la un ziar oarecare, la “Munca”!) din cauza dosarului meu. Si am intrat in avocatura. Cosma, sotul meu, mereu imi spunea sa incerc sa scriu, dar eu nu voiam, ma temeam sa nu ajung sa am doar o opera de sertar. Si atunci, el mi-a spus: “Uite, daca scrii cinci pagini pana vin de la spectacol, te scot la bar!”. Si cu asta m-a agatat: scriam de rupeam masa. Pe mine ma tenta barul la vremea aceea, de aceea m-am apucat de scris, pentru ca unul din visurile mele era sa fiu cantareata si dansatoare de bar. (Ador si acum viata de noapte, dar din pacate nu mi-o mai pot permite.) Si asa am terminat primul roman – “Moartea semneaza indescifrabil”. De ce m-am aplecat asupra acestui gen? Tot barbatul meu, Dumnezeu sa-l ierte, mi-a deschis ochii: “Vrei sa ai succes imediat? Scrie roman politist!”. Am predat manuscrisul la “Albatros”, la colectia “Aventura”. In termen de sase luni, trebuia sa primesc un raspuns. Eu l-am primit dupa numai doua saptamani, deci a fost de bine. Iar dupa primul roman, au inceput sa curga comenzile. Am renuntat la avocatura, dupa sapte ani de practica, si m-am dedicat scrisului. Am scris si roman istoric, pentru ca la romanul politist se facea, la un moment dat, o cenzura foarte aspra. Stiintifico-fantastic – am unul singur, ca mie nu-mi place genul acesta. Am abordat aproape toate genurile, in cele 35 de romane pe care le-am scris pana acum. Pare o cifra impresionanta, dar daca ma gandesc la Agatha Christie, care a avut 90 de romane, sau la George Simeon (care e idolul meu si pe care il ador), care a scris 187…”







eu o citesc.
Nu e mediatizata…cine sa o citeasca?